DECIZIE nr. 700 din 17 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alexandra Turism” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.705/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării la data de 17 octombrie 2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 10.705/300/2005, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alexandra Turism” – S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 137 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. În acest sens arată că, prin „exceptarea de la perimare a executării silite a creanţelor fiscale”, textul de lege criticat creează „situaţii incompatibile cu calităţile cerute unei legi într-un stat de drept” în care „legea trebuie să fie previzibilă”, instituind ordine şi securitate juridică în raporturile dintre cetăţeni şi autorităţi. Totodată, se susţine că datorită acestui text „executarea silită a unei creanţe bugetare ar putea fi continuată şi după zeci sau sute de ani de inactivitate a organului de executare silită”.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că acestea "consacră, în materia executării creanţelor fiscale, un regim derogatoriu de la dreptul comun" în deplin acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de către autorul acesteia, îl constituie prevederile art. 137 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. La data sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală fusese republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, iar textul de lege criticat fusese renumerotat, devenind art. 138 alin. (4) din această ordonanţă.În consecinţă, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii art. 138 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, care are următorul cuprins: „(4) Executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimează.”Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat aduce atingere art. 1 alin. (3) privind principiile generale de organizare ale statului român.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 138 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, în numerotarea anterioară republicării Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, au mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.176 din 13 decembrie 2004, respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut, cu valoare de principiu, următoarele: „Prin aceste dispoziţii legale se consacră, în materia executării creanţelor fiscale, un regim derogatoriu de la dreptul comun, prin aceea că se prevede neperimarea executării silite a acestor creanţe. Această derogare de la dreptul comun este în deplin acord cu Legea fundamentală care, la art. 126 alin. (2), prevede că «competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege», legiuitorul fiind astfel îndreptăţit să stabilească norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situaţii speciale. În cazul de faţă, situaţia specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanţelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general.”Pe de altă parte, Curtea observă că este neîntemeiată susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia datorită acestui text "executarea silită a unei creanţe bugetare ar putea fi continuată şi după zeci sau sute de ani de inactivitate a organului de executare silită", întrucât, potrivit art. 128 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, ” Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept”.În final, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea, prin textul de lege criticat, a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece acesta consacră un principiu general care stă la baza statului român, iar nu un drept. Se poate considera că acest principiu este încălcat atunci când se aduce atingere unora dintre drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, garantate de Constituţie, sau vreunui alt text constituţional relevant sub aspectul conţinutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alexandra Turism” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.705/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește