DECIZIE nr. 700 din 17 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Costel Onoriu şi Eugenia Onoriu în Dosarul nr. 44.469/3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă soţul părţii Aurelia Bulgac, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii Aurelia Bulgac, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi depune concluzii scrise în acest sens.Reprezentantul Ministerului Public arată că, faţă de jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, nu au intervenit elemente noi, care să determine modificarea acesteia, astfel că solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 44.469/3/CA/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Excepţia a fost ridicată de Costel Onoriu şi Eugenia Onoriu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi dreptul la un proces echitabil. Aceasta, deoarece, pe de o parte, ele „permit unei instanţe judecătoreşti să se interfereze nejustificat peste atribuţiile puterii executive (administrative)”, în sensul că instanţa poate să suspende un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate. Cât priveşte încălcarea dreptului la un proces echitabil, se arată că textul legal criticat încalcă dreptul invocat, atât prin forma sa imprecisă şi imprevizibilă de redactare, cât şi prin conţinut, în sensul că favorizează reclamantul, de a cărui voinţă depinde în mod esenţial durata suspendării executării actului administrativ. Suspendarea operând până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, se deschide calea unor abuzuri, reclamantul având posibilitatea să prelungească procesul pe fond şi apoi în recurs. Mai mult, în situaţia în care cererea în anulare a actului administrativ este respinsă pe fond, se creează o situaţie inechitabilă faţă de pârât şi se încalcă principiul egalităţii armelor, deoarece hotărârea de suspendare a executării subzistă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Prin urmare, o hotărâre judecătorească dată cu privire la cererea de suspendare, care vizează doar o „pipăire a fondului”, ajunge prin prisma urgenţei să prevaleze faţă de o hotărâre judecătorească care priveşte fondul cauzei, vizează o judecată negrevată de urgenţă şi este susţinută pe deplin de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale examinate, acestea fiind conforme principiului separaţiei puterilor în stat şi dreptului la un proces echitabil.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Principiul separaţiei puterilor în stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului, ci, dimpotrivă, pentru garantarea respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, precum şi a valorilor constituţionale, presupune existenţa unui control reciproc, precum şi realizarea unui echilibru de forţe între acestea. De asemenea, nu se poate reţine încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Constituţională pronunţându-se în acest sens prin deciziile nr. 1.129/2007 şi nr. 939/2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile formulate în şedinţa de dezbateri, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziţii modificate prin art. I pct. 21 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Art.15 din Legea nr. 554/2004, intitulat „Solicitarea suspendării prin acţiunea principală”, prevede la alin. (1) următoarele: „(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.”Autorii excepţiei apreciază că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, drept invocat, prin coroborare cu art. 20 din Legea fundamentală, şi din prisma art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:Dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au mai fost examinate de Curtea Constituţională prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală şi din prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezentă cauză. De exemplu, prin Decizia nr. 1.129 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 13 decembrie 2007, Curtea, respingând excepţia, a reţinut următoarele: „Cererea de suspendare a actului administrativ poate fi introdusă în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, iar instanţa are obligaţia de a soluţiona de urgenţă cererea, cu citarea părţilor. Suspendarea actelor administrative reprezintă, aşadar, o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate. (…) Mai mult, dispoziţiile de lege criticate nu împiedică, sub nicio formă, soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece suspendarea actului administrativ atacat poate fi dispusă de instanţa de judecată numai până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.”Aşa fiind, Curtea constată că soluţia şi considerentele reţinute prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece, sub aspectul susţinerilor referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în cauză nu au fost relevate elemente noi, care să conducă la o modificare a jurisprudenţei în materie a Curţii.În plus, în prezenta cauză este invocat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, afirmându-se că atribuţia instanţei de judecată de a supune controlului său un act administrativ, care se bucură de prezumţia de legalitate, reprezintă o interferare în activitatea puterii executive (administrative).Curtea nu poate reţine o astfel de critică de neconstituţionalitate. Contrar susţinerilor autorilor excepţiei, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – presupune existenţa unui control reciproc între puterile statului sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuţiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept şi democratic pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului. Principiul neagă opusul său, care este cel al unanimităţii, caracteristic statului totalitar şi dictatorial. În acelaşi spirit, Constituţia consacră la art. 52 dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Costel Onoriu şi Eugenia Onoriu în Dosarul nr. 44.469/3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește