DECIZIE nr. 70 din 2 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. (3) şi art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală şi ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) şi art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală şi ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Zach amp; Son” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 6.083/2005 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.083/2005, Tribunalul Iaşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) şi art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală şi ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Zach amp; Son” – S.R.L. din Iaşi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 132 alin. (3) şi art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, devenite art. 133 alin. (3) şi art. 137 alin. (1), contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece creează o inegalitate între autorităţile publice locale şi contribuabilii persoane juridice, în ceea ce priveşte modalitatea de constituire a titlurilor executorii. Se mai arată că aceste prevederi legale contravin şi art. 21 din Constituţie, deoarece exclud controlul instanţei de judecată asupra constituirii titlului executoriu în materia executării silite a creanţelor bugetare, fiind încălcate implicit şi art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi, art. 45 şi art. 53 din Constituţie.În ceea ce priveşte art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei susţine că această prevedere legală contravine principiilor constituţionale ale liberului acces la justiţie şi egalităţii în drepturi, deoarece condiţionează suspendarea executării silite de plată unei cauţiuni.Tribunalul Iaşi – Secţia civilă apreciază că prevederile art. 133 alin. (3) şi art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Se arată că prevederile legale criticate nu restrâng dreptul de acces la justiţie, ci, în fapt, condiţionează exercitarea acestuia de respectarea procedurii de executare fiscală.În ceea ce priveşte art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată opinează că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 132 alin. (3) şi art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, precum şi ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.Ulterior sesizării Curţii prin Încheierea din 21 septembrie 2005, Codul de procedură fiscală a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005 şi modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 4 octombrie 2005.Art. 132 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, devenit, în urma republicării, art. 133 alin. (3), are în prezent următorul conţinut: "(3) Creanţele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de instituţiile publice, precum şi de Banca de Export-Import a României EXIMBANK – S.A., provenite din venituri proprii sau din fondurile alocate de la bugetul de stat, precum şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod."Art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală a devenit art. 137 alin. (1), cu acelaşi conţinut: "(1) Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu."Dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel."În opinia autorului excepţiei, prevederile art. 133 alin. (3) şi art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi, privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, art. 45 – Libertatea economică şi art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.În ceea ce priveşte prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, acestea sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, şi art. 21 – Accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 133 alin. (3) şi art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia prevederile legale criticate creează o inegalitate juridică între autorităţile publice locale şi contribuabilii persoane juridice, în ceea ce priveşte modalitatea de constituire a titlurilor executorii, deoarece principiul constituţional consacrat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nu la egalitatea cetăţenilor cu autorităţile publice.De asemenea, Curtea constată că nu este întemeiată susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, prin pretinsa excludere a controlului instanţei de judecată asupra constituirii titlului executoriu în materia executării silite a creanţelor bugetare, dat fiind faptul că legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 169 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură fiscală: "(3) Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.(4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă". … Pentru aceleaşi considerente nu pot fi reţinute nici încălcarea principiilor constituţionale ale ocrotirii dreptului de proprietate privată şi libertăţii economice şi nici condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.II. Curtea constată că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare şi la art. 16 şi 21 din Constituţie.Astfel, prin Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005, Curtea, respingând excepţia, a statuat că plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci este instituită de legiuitor exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, astfel încât nu poate fi calificată ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiţie.De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 289 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 6 octombrie 2004, că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nu este îndreptăţită calificarea acestei reglementări ca fiind neconstituţională.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. (3) şi art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală şi ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Zach amp; Son" – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 6.083/2005 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 februarie 2006.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește