DECIZIE Nr. 70 din 18 iulie 1995

referitoare la constituţionalitatea unor prevederi ale art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe



Curtea constituţională a fost sesizată la data de 28 iunie 1995 de către 51 de deputaţi şi anume: Ion Diaconescu, Ion Ratiu, Mircea Ciumara, Barbu Pitigoi, Ion Florian-Angelo, Gavril Dejeu, Nestor Calin, Ion Dinu, Cornel Sturza Popovici, Radu Livezeanu, Sergiu George Rizescu, Ion Berciu, Mihail Bucur, Mircea Ioan Popa, Sorin Victor Lepsa, Ion Cornita, Mihail Nica, Horia Radu Pascu, Valentin Vasilescu, Mircea-Mihai Munteanu, Tudor Gavril Dunca, George Stanescu, Costel Paunescu, Ion Hui, Aurelian Paul Alecu, Emilian Bratu, Gheorghe Comanescu, Teodor Vintilescu, Ioan Victor Pica, Mihnea-Tudor Ionita, Dan-Florin Trepcea, Romulus Ioan Joca, Petru Litiu, Emil-Teodor Popescu, Ioan Timiş, Victor Bostinaru, Ion Gurau, Alexandru Ota, Corneliu-Constantin Ruse, Paula-Maria Ivanescu, Georgica Alexandrache, Teodor Luputiu, Emil Boros, Mihai Chiriac, Stelian Tanase, Rasvan Dobrescu, Gheorghe Gorun, George Crin Laurentiu Antonescu, Ioan Muresan, Valentin Argesanu şi Vasile Gheorghe Victor Pop, în legătură cu neconstituţionalitatea unor prevederi ale art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.În sesizare se susţine ca, potrivit art. 1 lit. b) din lege, Guvernul este abilitat sa emita ordonanţe pentru completarea şi modificarea unor reglementări privind impunerea veniturilor agricole, impozitele şi taxele locale, impozitul pe dividende, impunerea veniturilor reprezentantelor persoanelor juridice străine şi ca aceste dispoziţii contravin art. 138 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze sesizarea, care s-a înaintat cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţie şi ale art. 17 alin. (1) din legea sa de organizare.În temeiul art. 19 din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca obiecţia de neconstituţionalitate a art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe este neîntemeiată.În esenta, se susţine ca materia impozitelor şi taxelor locale este de domeniul legii ordinare, iar nu al celei organice, şi, ca atare, poate face obiectul unei legi de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe. În acest sens, se precizează ca domeniul legilor organice este exclusiv cel prevăzut de Constituţie şi ca expresia "numai prin lege" are rolul de a inlatura posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat prin acte administrative inferioare legii, cum ar fi hotărârile Guvernului, ordinele ori instrucţiunile ministrilor.Preşedintele Senatului, în punctul sau de vedere, apreciază ca sesizarea este neîntemeiată, deoarece art. 138 alin. (1) din Constituţie, prevazind ca impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, exclude posibilitatea reglementării lor printr-un act normativ inferior legii, nu şi posibilitatea de a fi instituite pe baza unei legi de abilitare, printr-o ordonanţa a Guvernului emisă în temeiul acestei legi. Se menţionează, în acest sens, ca delegarea legislativă este o instituţie parlamentară specifică, care, în condiţii justificate, da Guvernului competenţa de a adopta reglementări cu putere de lege, pe calea unei ordonanţe, în limitele abilitarii acordate, şi anume cu respectare obiectului reglementării, a termenului de emitere a ordonanţei, cu obligaţia depunerii acesteia spre aprobare Parlamentului într-un anume termen, care o poate aproba sau respinge, conform procedurii de legiferare, printr-o lege supusă întregului proces constituţional de control înainte de promulgare. Se considera ca sesizarea nu distinge între aceste trasaturi esenţiale ale instituţiei delegării legislative, asa încât nu este motivată, neindicându-se nici un temei constituţional de sustinere a tezei invocate.Potrivit punctului de vedere al Guvernului, sesizarea este nefondata, deoarece prevederile art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe nu încalcă art. 138 alin. (1) din Constituţie, care stabileşte ca impozitele şi taxele se reglementează prin lege. Se precizează ca, în regimul constituţional actual, ordonanţele Guvernului au forta juridică a legii, singura limitare impusa de legea fundamentală în materia delegării legislative fiind imposibilitatea emiterii ordonanţelor în domenii ce ţin de sfera legilor organice.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere obiecţia de neconstituţionalitate din sesizarea celor 51 de deputaţi, punctele de vedere exprimate de preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, precum şi practica jurisdicţională a Curţii în materie, constata următoarele:Potrivit art. 1 lit. b) din legea ce face obiectul sesizării, Guvernul este abilitat sa emita ordonanţe pentru perfecţionarea unor reglementări în domeniul fiscal. În sesizare se considera ca abilitarea acordată în ce priveşte impunerea veniturilor agricole, impozitele şi taxele locale, impozitul pe dividende şi impunerea veniturilor reprezentantelor persoanelor juridice străine este neconstitutionala, deoarece încalcă art. 138 alin. (1) din Constituţie, care prevede că impozitele şi taxele se stabilesc numai prin lege.Obiecţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata.Termenul numai din prevederea constituţională sus-menţionată are semnificatia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forta juridică, legii, cum sunt hotărârile Guvernului, care se emit "pentru organizarea executării legilor" [art. 107 alin. (2) din Constituţie], ordine ale ministrilor etc.Este de menţionat ca, potrivit art. 114 alin. (1) din Constituţie, Guvernul poate fi abilitat sa emita ordonanţe, însă numai în domeniile în care se poate legifera prin legi ordinare.Asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992 a Curţii Constituţionale, domeniile legii ordinare nu sunt prevăzute în mod expres de Constituţie, ci ele corespund unei competente reziduale de drept comun a legiuitorului, după deducerea domeniilor rezervate legii organice enumerate în art. 72 alin. (3) şi în alte prevederi constituţionale, precum şi a sferei legii constituţionale.Cît priveşte materia impozitelor şi taxelor, aceasta nu face parte din domeniile rezervate legii organice, astfel încât este de domeniul legii ordinare, şi, pe cale de consecinţa, poate face obiectul unei legi de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe. A interpreta ca expresia numai exclude posibilitatea adoptării de ordonanţe, fiind un domeniu rezervat legii organice, înseamnă a adauga la Constituţie. O asemenea interpretare ar fi contrară prevederilor art. 72 alin. (3) lit. r) din Constituţie, care stabileşte expres şi limitativ domeniul legii organice. De aceea, dacă o lege nu se încadrează în aceste domenii, ea are caracterul unei legi ordinare. Asa cum se arata şi în punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, în situaţia în care Adunarea Constituantă ar fi dorit sa dea alt sens prevederilor art. 138 alin. (1) din Constituţie, ar fi adăugat, ca şi în alte cazuri prevăzute de legea fundamentală, cuvintul organică după cuvintul lege.Rezultă deci ca obiecţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, dispoziţiile art. 1 lit. b) din lege, ce fac obiectul controlului, fiind constituţionale. Aceasta soluţie se impune şi în raport cu practica jurisdicţională a Curţii, care s-a pronunţat în acelaşi sens atât prin Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, cît şi prin Decizia nr. 75 din 13 iulie 1994.Având în vedere considerentele arătate, dispoziţiile art. 72 alin. (3), art. 107 alin. (2), art. 114 alin. (1), art. 138 alin. (1) şi ale art. 144 lit a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 17-20 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Constata ca prevederile art. 1 lit. b), referitoare la impunerea veniturilor agricole, impozitele şi taxele locale, impozitul pe dividende şi impunerea veniturilor reprezentantelor persoanelor juridice străine, din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe sunt constituţionale.2. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Deliberarea a avut loc la data de 18 iulie 1995 şi la ea au participat Ioan Muraru, preşedinte, Costica Bulai, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stingu şi Victor Dan Zlatescu, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Constantin Burada–––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește