DECIZIE nr. 70 din 18 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi a dispoziţiilor art. 180 din Legea nr. 19/2000



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi a dispoziţiilor art. 180 din Legea nr. 19/2000, excepţie ridicată de Constantin Filimon în Dosarul nr. 8.439/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei şi reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti.În susţinerea criticii de neconstituţionalitate, autorul arata ca, întrucât pensiile şi asigurările sociale reprezintă forme de protecţie socială, Legea nr. 19/2000 este, conform art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie, o lege organică. Prin urmare, această lege nu poate fi modificată prin intermediul unei ordonanţe a Guvernului, întrucât autoritatea executivă nu este abilitata de a emite ordonanţe în domeniul legii organice. În ceea ce priveşte prevederile art. 180 din Legea nr. 19/2000, autorul considera ca acestea contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece persoanele care nu au beneficiat de pensie până la data de 1 aprilie 2001, dar care au o decizie de pensionare anterioară acestei date, au o pensie diferita de persoanele a căror decizie de pensionare a fost emisă după această dată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu sunt incalcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât textul de lege criticat nu este de natura a crea vreo discriminare, ci numai aduce precizări cu privire la aplicarea în timp a legii. Privitor la critica ordonanţei de urgenta, în ansamblul sau, se arata ca interdicţia Guvernului de a reglementa în domeniul legii organice se referă numai la ordonanţele simple, iar nu şi la ordonanţele de urgenta, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 15 mai 2002, pronunţată în Dosarul nr. 8.439/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001, precum şi a dispoziţiilor art. I pct. 74 din ordonanţa, excepţie ridicată de Constantin Filimon.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţie privind cazul excepţional şi urgenta măsurilor în domeniul reglementat şi încalcă prevederea constituţională cuprinsă în art. 114 alin. (1) referitoare la imposibilitatea de a se reglementa prin ordonanţa în domeniul legii organice. De asemenea, el apreciază ca dispoziţiile art. I pct. 74 din aceasta ordonanţa contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, întrucât drepturile de pensie diferă după cum deciziile de pensionare au fost emise înainte sau după data de 1 aprilie 2001. Or, o astfel de diferentiere nu este posibila decât cu încălcarea principiului egalităţii în drepturi a tuturor asiguraţilor.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.Guvernul apreciază ca interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. În ceea ce priveşte ordonanţele de urgenta, acestea pot fi adoptate în cazuri excepţionale, ce impun luarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public, care ar putea reclama instituirea unei reglementări inclusiv în domeniul legii organice, şi nu doar în acela al legii ordinare. De altfel, Guvernul considera ca prin adoptarea legii de aprobare a ordonanţei motivul de neconstituţionalitate invocat de autorul excepţiei, chiar real fiind, a fost asanat.În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. I pct. 74 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 49/2001, Guvernul apreciază ca acestea nu contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, ci, dimpotriva, nu fac decât sa aducă precizări referitoare la aplicarea în timp a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, în scopul asigurării egalităţii în drepturi a tuturor pensionarilor aflaţi în situaţii identice.Avocatul Poporului arata ca prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale nu contravin art. 114 din Constituţie, întrucât Legea nr. 19/2000 nu face parte din categoria legilor organice prevăzute de art. 72 alin. (3) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002, precum şi dispoziţiile art. 180 din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul conţinut:– Art. 180: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, precum şi ajutoarele sociale stabilite potrivit legislaţiei de pensii devin pensii în înţelesul prezentei legi.(2) CNPAS va lua măsurile necesare astfel încât la data intrării în vigoare a prezentei legi sa determine punctajul mediu anual al fiecărui pensionar, prin raportarea cuantumului pensiilor cuvenite conform legislaţiei anterioare, pe categoriile de pensii prevăzute la art. 40, din care s-a dedus contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate, datorată conform legii, la valoarea unui punct de pensie, stabilită în condiţiile art. 80. … (3) Pensionarilor de asigurări sociale de stat ale căror drepturi stabilite în perioada 1 ianuarie 1998 – 31 martie 2001 sunt mai mari decât un punctaj mediu estimat pentru persoanele ce se vor pensiona în condiţiile prezentei legi, pe lângă punctajul mediu anual determinat conform prevederilor alin. (2), li se atribuie şi acest punctaj mediu estimat, care se are în vedere la operaţiunile de indexare şi recorelare. … (4) Punctajul mediu estimat, prevăzut la alin. (3), se calculează de CNPAS. … (5) Punctajul mediu anual şi punctajul mediu estimat se pot corecta corespunzător recorelarii prevăzute la art. 168 alin. (3)-(5). … (6) Cuantumul pensiilor se stabileşte în baza prevederilor art. 76, luându-se în considerare punctajul mediu anual sau punctajul mediu estimat, după caz, stabilit conform alin. (2), (3) şi (5). … (7) În situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6), este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plata cuantumul avantajos." … Textele constituţionale pretins a fi incalcate sunt următoarele:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 72 alin. (3): "Prin lege organică se reglementează: […]l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială;"; … – Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe. … (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. … (4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu. … (5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)." … I. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a ordonanţei în ansamblu, prin raportare la dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie, în jurisprudenta sa, Curtea Constituţională a statuat ca interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 114 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenta, "deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituţionale a instituţiei" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 34/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). Ordonanţa de urgenta nu este, asadar, o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci un act normativ cu o identitate şi finalitate distincte, adoptat de Guvern în temeiul unei legitimari constituţionale proprii.De altfel, faţă de împrejurarea ca ulterior sesizării Curţii ordonanţa de urgenţă a fost aprobată de Parlament prin lege, critica de neconstituţionalitate, sub acest aspect, nu mai are obiect, aprobarea de către organul legiuitor fiind de natura sa acopere un asemenea viciu, chiar dacă acesta ar fi fost real.II. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 180 din Legea nr. 19/2000, nici aceasta nu este intemeiata.În primul rând, nu se poate retine încălcarea principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât cele două categorii de pensionari, supuse unor regimuri juridice diferite, nu se alfa într-o situaţie identică, de natura să justifice aplicarea unui tratament egal. Contrar celor susţinute de autorul excepţiei, data pensionării, anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a noii reglementări în materie, generează situaţii juridice diferite, care impun şi justifica un tratament juridic diferenţiat. Susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate sunt neintemeiate, cu atât mai mult cu cat o eventuala extindere a incidentei actului normativ asupra unor situaţii din trecut – pe care critica sa o presupune – ar avea efect retroactiv şi ar contraveni dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.De altfel, a considera intemeiata o atare critica ar insemna sa negam posibilitatea oricărei modificări a legislaţiei în vigoare, întrucât, de fiecare data, aceasta antreneaza o modificare a regimului juridic şi deci un tratament juridic diferit pentru persoane aflate, asa cum considera autorul excepţiei, în situaţii identice, ceea ce, desigur, este de neconceput.În al doilea rând, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 din Legea nr. 19/2000 nu poate fi reţinută, întrucât este infirmata de chiar conţinutul textului, care reglementează o procedură tehnica prin a carei aplicare, în timp, să fie inlaturate discrepantele inerente între cei pensionaţi sub imperiul legii anterioare şi cei pensionaţi după intrarea în vigoare a noii reglementări. Existenta unor asemenea discrepanţe nu indreptateste însă calificarea reglementării ca fiind discriminatorie şi, prin aceasta, neconstitutionala, esenţială fiind voinţa legiuitorului de a le elimina, chiar dacă un atare deziderat se realizează printr-un proces cu derulare în timp, şi nu dintr-o dată, ceea ce, pentru ratiuni evidente, nu este practic posibil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi a dispoziţiilor art. 180 din Legea nr. 19/2000, excepţie ridicată de Constantin Filimon în Dosarul nr. 8.439/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește