DECIZIE Nr. 7*) din 24 ianuarie 1996

Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Antonie Iorgovan – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorLucian Stangu – judecătorRaul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17 ianuarie 1996, la care au participat Nechifor Dumitru şi Popa Vasilica personal, precum şi procurorul, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 24 ianuarie 1996.CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:Prin Încheierea din 23 februarie 1994, pronunţată în Dosarul nr. 8.260/1993, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, ridicată de Nechifor Dumitru şi Nechifor Mariana, care formează obiectul Dosarului nr. 41C/1994 al Curţii Constituţionale. În motivarea excepţiei se arata ca art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 78, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor şi intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României sau la data prevăzută în textul ei.Judecătoria Iaşi, exprimindu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 este intemeiata, deoarece din modul de redactare a articolului criticat rezultă ca sunt supuse nulităţii absolute parte dintre contractele de vînzare-cumpărare încheiate în temeiul Decretului-lege nr. 61/1990, care este anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, şi prin aceasta se încalcă prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 78 din Constituţie. Pe fond, apreciază ca, pe de o parte, pentru contractele de vînzare-cumpărare încheiate sub imperiul Decretului-lege nr. 61/1990 operează principiul aparentei în drept, dacă la acea data a existat publicitate, notorietate şi persistenta, iar pe de altă parte, statul, prin administratorul sau locativ, ar invoca propria culpa la întocmirea unor acte nelegale, ceea ce nu este permis.Judecătoria Tirgu Mures, prin Încheierea civilă nr. 4.686 din 27 aprilie 1994, pronunţată în Dosarul nr. 9.084/1992, a sesizat, de asemenea, Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 19 din Legea nr. 85/1992, ridicată de Oprea Ioan şi Oprea Margareta, care formează obiectul Dosarului nr. 54C/1994 al Curţii Constituţionale. În motivarea excepţiei se arata ca art. 19 din Legea nr. 85/1992 încalcă art. 41 din Constituţie, care garantează şi ocroteşte dreptul de proprietate.În opinia exprimată, Judecătoria Tirgu Mures apreciază ca art. 19 din Legea nr. 85/1992 este conform Constituţiei, întrucît, potrivit prevederilor legale, dreptul de proprietate dobândit printr-un act translativ de proprietate nu este sigur pentru dobânditor decît prin confirmarea expresă a actului juridic sau prin expirarea termenului de prescripţie a acţiunii în anulare, iar în speta, Regia Autonomă de Gospodărie Comunală şi Locativă Tirgu Mures nu a făcut decît sa ceara anularea contractului de vînzare-cumpărare în condiţiile legii.Tot Judecătoria Tirgu Mures, prin Încheierea civilă nr. 4.585 din 27 aprilie 1994, pronunţată în Dosarul nr. 9.092/1992, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 19 din Legea nr. 85/1992, ridicată de Moldovan Gabor Ioan Augustin şi Moldovan Maria, care formează obiectul Dosarului nr. 55C/1994 al Curţii Constituţionale. În susţinerea excepţiei se arata ca, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Codul civil şi ale art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea nu dispune decît pentru viitor, iar actele juridice încheiate sub regimul unei anumite legi continua să fie guvernate de acea lege, chiar dacă între timp ea ar ieşi din vigoare.Opinia instanţei în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 19 din Legea nr. 85/1992 este ca acesta nu contravine Constituţiei. Într-adevăr, art. 1 din Codul civil şi art. 15 alin. (2) din Constituţie consacra principiul neretroactivitatii legii, dar legiuitorul poate prevedea, ca în cazul art. 19 din Legea nr. 85/1992, printr-o dispoziţie legală expresă, retroactivitatea.Neconstituţionalitatea art. 19 din Legea nr. 85/1992 este invocată şi de Niculescu Gheorghe în Dosarul nr. 2.908/1994 al Judecătoriei Iaşi, cu care Curtea Constituţională a fost sesizată prin Încheierea din 8 iunie 1994 a acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului nr. 61C/1994 al Curţii Constituţionale. În susţinerea excepţiei, Niculescu Gheorghe arata ca art. 19 din Legea nr. 85/1992 contravine principiului neretroactivitatii legii, astfel încât prevederile acestui articol pot fi aplicate numai contractelor încheiate după data publicării legii în Monitorul Oficial al României, respectiv data de 29 iulie 1992.În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, Judecătoria Iaşi apreciază ca aceasta este neîntemeiată, prevederile art. 19 din Legea nr. 85/1992 fiind constituţionale, deoarece acest articol nu face decît sa consacre în mod expres nulitatea contractelor încheiate cu încălcarea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990, iar Legea nr. 85/1992 nu a adăugat nici o condiţie de valabilitate contractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare, respectiv sub imperiul decretului-lege menţionat.Judecătoria Iaşi, prin Încheierea din 20 februarie 1995, pronunţată în Dosarul nr. 17.954/1994, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 85/1992 – ridicată de Onisoru Aglaita, cu motivarea ca, potrivit art. 1 din Codul civil, legea civilă nu poate retroactivă – şi care formează obiectul Dosarului nr. 58C/1995 al Curţii Constituţionale.Opinia instanţei este în sensul că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 85/1992 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României. De asemenea, în Dosarul nr. 70C/1995 al Curţii Constituţionale, art. 19 din Legea nr. 85/1992 formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate din oficiu de Judecătoria Oradea, în Dosarul nr. 4.205/1993, în principal pentru următoarele argumente: potrivit art. 135 din Constituţie, statul ocroteşte proprietatea, iar conform art. 1.339 din Codul civil vânzătorul nu se poate sustrage de la răspunderea pentru evicţiunea ce ar rezultă dintr-un fapt personal al său, orice convenţie contrară fiind nulă. În consecinţa, statul a încălcat aceste dispoziţii legale, neasumându-şi nici o obligaţie în cazul în care, din culpa societăţii specializate în vânzarea locuinţelor construite din fondurile sale, se creează cumpărătorului o situaţie juridică în urma căreia ar fi evins de adevăratul proprietar. La aceasta se adauga sancţiunea nulităţii absolute, imprescriptibile, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 85/1992, care face ca oricând cumpărătorul să poată fi evins. Inechitatea creata prin prevederea legală atacată ca neconstitutionala este cu atât mai grava cu cît vânzătorul creează o aparenta de drept, referitoare la dreptul de proprietate al statului asupra apartamentului vîndut, cumpărătorul nemaifiind obligat sa verifice situaţia din cartea funciară.În vederea soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere exprimat, Guvernul apreciază ca din modul de redactare a textului nu rezultă ca prevederile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 s-ar aplica şi contractelor perfectate înainte de intrarea în vigoare a legii şi deci nu sunt incalcate prevederile art. 1 din Codul civil şi ale art. 15 alin. (2) din Constituţie.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.Întrucît excepţiile de neconstituţionalitate privesc aceleaşi dispoziţii legale – art. 19 din Legea nr. 85/1992 -, pentru mai buna administrare a justiţiei şi pronunţarea unei singure decizii, prin Încheierea din şedinţa publică din 13 decembrie 1995 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 54C/1994, nr. 55C/1994, nr. 61C/1994, nr. 58C/1995 şi nr. 70C/1995 la Dosarul nr. 41C/1994.CURTEA,având în vedere încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 76/1994, ale Decretului-lege nr. 61/1990, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Art. 19 din Legea nr. 85/1992, care face obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate la data când au fost invocate, prevedea: „Contractele de vînzare-cumpărare ale locuinţelor care nu au fost construite din fondurile statului, ci au fost trecute în aceasta proprietate, cele de vînzare-cumpărare ale locuinţelor de serviciu aparţinând societăţilor comerciale şi regiilor autonome, care contravin prevederilor prezentei legi, precum şi orice alt contract încheiat cu încălcarea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990 sunt lovite de nulitate absolută.Nulitatea poate fi invocată de orice persoană şi pe orice cale.Prefectii vor organiza depistarea acestor cazuri şi sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru constatarea nulităţii şi restabilirea situaţiei anterioare. Din sumele ce se restituie cumparatorilor se va retine chiria aferentă perioadei de la contractare şi până la restituire. Sumele restituite nu sunt purtătoare de dobinzi şi nici nu se actualizează".Până la soluţionare, dispoziţiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 au fost modificate prin art. I pct. 12 al Legii nr. 76 din 23 iulie 1994 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/1992, astfel: „Contractele de vînzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi sunt lovite de nulitate absolută”.Rezultă ca, în noua sa redactare, textul art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 menţine soluţia legislativă de principiu, anterioară modificării, astfel încât motivele de neconstituţionalitate fiind aceleaşi, potrivit celor statuate prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea constata ca este legal sesizată şi competenţa să soluţioneze excepţiile.Prevederile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 au mai făcut obiectul controlului de neconstituţionalitate şi Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 41 din 4 mai 1994, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 23 din 1 martie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 27 aprilie 1995.Prin deciziile menţionate, Curtea Constituţională a stabilit ca prevederile art. 19 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale, respingând, în consecinţa, excepţia invocată, în esenta, pentru următoarele motive:Sancţiunea nulităţii absolute a înstrăinării de către stat a locuinţelor pe care nu le-a construit din fondurile sale proprii, prevăzută de art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, se întemeiază pe nulitatea absolută stabilită anterior prin Decretul-lege nr. 61/1990. Fiind vorba de preluarea unei sancţiuni anterioare, nu se pune problema retroactivitatii. Pentru a retroactivă, ar fi trebuit ca între cele doua motive de nulitate – potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990 şi, respectiv, ale art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 – să fie o diferenţa, iar noua reglementare să se aplice situaţiilor anterioare intrării sale în vigoare. În cazul de faţa, însă, nulitatea este aceeaşi, astfel încât continuitatea exclude, prin ipoteza, retroactivitatea. Bineînţeles, alta era soluţia dacă, potrivit legii anterioare, nulitatea ar fi fost doar relativă, nu absolută ca în legea posterioară.Desigur, măsura în care au fost respectate prevederile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 şi, respectiv, constatarea nulităţii înstrăinării de către stat a unei locuinţe ce nu intra sub incidenţa Decretului-lege nr. 61/1990, sunt de competenţa instanţei de judecată, în raport cu probele administrate în fiecare dosar în parte. Totodată, este necesar a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 54 din Constituţie, potrivit cărora cetăţenii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. În ce priveşte incidenţa principiului aparentei în drept, conform adagiului error communis facit res, aceasta este o problemă de interpretare, de competenţa exclusiva a instanţei judecătoreşti.Faţa de cele arătate, excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 85/1992, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/1994, urmează a fi respinse.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 85/1992, invocate de Nechifor Dumitru şi Nechifor Mariana în Dosarul nr. 8.260/1993 al Judecătoriei Iaşi, de Oprea Ioan şi Oprea Margareta în Dosarul nr. 9.084/1992 al Judecătoriei Tirgu Mures, de Moldovan Gabor Ioan Augustin şi Moldovan Maria în Dosarul nr. 9.092/1992 al Judecătoriei Tirgu Mures, de Niculescu Gheorghe în Dosarul nr. 2.908/1994 al Judecătoriei Iaşi, de Onisoru Aglaita în Dosarul nr. 17.954/1994 al Judecătoriei Iaşi, şi, din oficiu, de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 4.205/1993 al acesteia.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 24 ianuarie 1996.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Antonie IorgovanMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește