DECIZIE nr. 7 din 16 ianuarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Hanover” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 2.171/2000 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei şi a Agenţiei de protecţie a mediului Timişoara, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata, deoarece apreciază ca art. 61 lit. e) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, nu contravine prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 20 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.171/2000, Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Hanover” – S.R.L. din Timişoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 61 lit. e) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, contravin art. 21 alin. (1) şi art. 49 din Constituţie. De asemenea, se susţine ca „întrucât lt; lt;populaţia gt; gt; nu poate avea nici capacitate şi nici calitate procesuala pasiva” este îngrădit dreptul de acces liber la justiţie.Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine ca prevederile art. 61 lit. e) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, „nu constituie o ingradire a accesului liber la justiţie, deoarece finalitatea legii este tocmai protejarea mediului, care include în principal populaţia, împotriva unor agenţi nocivi, printre care şi zgomotul produs de activitatea unor societăţi comerciale, în virtutea dreptului la viaţa şi la integritate psihică şi fizica, consacrat de art. 22 din Constituţie”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi nici ale art. 49 referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 61 lit. e) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 17 februarie 2000, dispoziţii care au următoarea redactare: „În procesul de dezvoltare social-economică, al planurilor de urbanism şi amenajare a teritoriului şi a localităţilor este obligatorie respectarea principiilor ecologice, pentru asigurarea unui mediu de viaţa sanatos. În acest scop, consiliile locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice răspund pentru: […]e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea, temporară sau permanenta, a accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfăşurării unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor cu predominanta spaţiilor de locuit, zone destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului." … Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, folosind termenul "populaţie" (care este o categorie discutabila, nedefinita şi neprevăzută în Constituţie şi care nu este subiect de drept) se împiedica accesul liber la justiţie, incalcandu-se astfel dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1), conform cărora "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime". De asemenea, se susţine ca, deşi populaţia participa, prin consultare, la luarea unor decizii prin care se încalcă drepturi sau se aduc prejudicii, nu poate fi actionata în justiţie, ceea ce echivaleaza cu restrangerea exerciţiului unor drepturi, contrar prevederilor art. 49 din Constituţie, care au următorul conţinut: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii." … Examinând textul de lege criticat prin raportare la prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constata că nu exista nici o contradictie între acestea.I. Contrar susţinerilor autorilor excepţiei, categoria "populaţie" este utilizata atât în Constituţie, cat şi în legi. Astfel art. 3 alin. (4) din Constituţie prevede că "Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine".De asemenea, art. 3 din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, reglementand principiile şi elementele strategice ce stau la baza dezvoltării durabile a societăţii prin protecţia mediului, enumera principiile: prevenirea riscurilor ecologice şi a producerii daunelor, înlăturarea cu prioritate a poluantilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor, menţinerea, ameliorarea calităţii mediului şi reconstructia zonelor deteriorate, precum şi „[…] crearea unui cadru de participare a organizaţiilor neguvernamentale şi a populaţiei la elaborarea şi aplicarea deciziilor”. Toate dispoziţiile legii pun în valoare aceste principii, cu precizarea ca legea utilizează termenul „populaţie”.Curtea observa ca prevederile acestei legi sunt în concordanta cu reglementările internaţionale în materie, şi anume Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, care a fost ratificată prin Legea nr. 86/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 22 mai 2000. Aceasta convenţie defineste „publicul” ca fiind „una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanta cu legislaţia sau cu practica naţionala, asociaţiile, organizaţiile sau gruparile acestora” (art. 2 pct. 4), iar „publicul interesat” ca fiind „publicul afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes în deciziile de mediu” (art. 2 pct. 5). Totodată convenţia, punând accent pe constientizarea în luarea deciziilor, pe transparenta şi angajarea participării publice la luarea deciziilor, reglementează: participarea publicului la deciziile privind activităţile specifice; participarea publicului în timpul pregătirii planurilor, programelor şi politicilor legate de mediu; accesul la justiţie al publicului interesat.II. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 21 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 10 alin. 5 din Legea nr. 137/1995, republicată, „Litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau de suspendarea acordului ori a autorizaţiei de mediu se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990„. Astfel fiind, nu se poate susţine ca accesul liber la justiţie este îngrădit.III. Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea art. 49 din Legea fundamentală, întrucât măsurile la care fac referire prevederile art. 61 lit. e) din Legea nr. 137/1995, republicată, sunt stabilite prin lege şi sunt impuse de necesitatea asigurării şi apărării sănătăţii cetăţenilor.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Hanover” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 2.171/2000 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește