DECIZIE nr. 7 din 13 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Denis Robert Guţu în Dosarul nr. 4.533/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, procedura de citare fiind legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, ca devenită inadmisibilă, urmare modificării acestor dispoziţii prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4.533/2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, text introdus prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale. Excepţia a fost ridicată de Guţu Denis Robert, recurent inculpat în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, şi ale art. 23, privind libertatea individuală, deoarece nu prevăd dreptul la o cale de atac împotriva încheierii prin care instanţa a dispus prelungirea arestării în temeiul art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.Tribunalul Bucureşti consideră excepţia ca fiind întemeiată, deoarece din interpretarea dispoziţiilor art. 159, art. 160 alin. 2 şi art. 300^1 din Codul de procedură penală rezultă că legiuitorul a înţeles să excludă dispoziţiile referitoare la calea de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii pe care instanţa o ia, ca urmare a verificării regularităţii arestării inculpatului la prima înfăţişare.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauză a devenit inadmisibilă, deoarece prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003 privind modificarea Codului de procedură penală, s-a dat o nouă redactare art. 300^1 din Codul de procedură penală, adăugându-se un alineat final în care se prevede că încheierea prin care instanţa a dispus menţinerea arestării preventive poate fi atacată cu recurs, aplicându-se dispoziţiile art. 160^a alin. 2.Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată, cu invocarea art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, care prevede că atât competenţa instanţelor judecătoreşti, cât şi procedura în faţa acestora sunt stabilite de lege. În plus, se arată că încheierea de menţinere a arestării preventive poate fi atacată o dată cu fondul.Preşedinţii celor două Camere al Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitoare la verificarea regularităţii arestării inculpatului la primirea dosarului, dispoziţii introduse prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, conform cărora, „În cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, regularitatea luării sau, după caz, a prelungirii arestării preventive, în termen de 48 de ore de la înregistrarea dosarului la instanţă.Dacă instanţa constată că este justificată o nouă prelungire a arestării, dispune, prin încheiere motivată, prelungirea duratei arestării până la prima zi de înfăţişare, fără ca aceasta să poată depăşi 30 de zile. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 şi 11 se aplică în mod corespunzător".Aceste dispoziţii sunt criticate de autorul excepţiei, deoarece nu prevăd o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive, contravenind astfel prevederilor constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, şi celor ale art. 23, privind libertatea individuală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, ulterior sesizării sale, Codul de procedură penală a fost din nou modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003. Printre textele Codului de procedură penală modificate cu acest prilej, se află şi textul art. 300^1 care, în noua sa redactare, privitoare la menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului, are următorul conţinut: „După înregistrarea dosarului la instanţă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa menţine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 şi 11 se aplică în mod corespunzător.Încheierea poate fi atacată cu recurs, aplicându-se dispoziţiile art. 160^a alin. 2".Din comparaţia cu textul avut în vedere de autorul excepţiei, se constată că noul text cuprinde un alineat final inexistent până atunci, care prevede că încheierea prin care instanţa menţine arestarea inculpatului poate fi atacată cu recurs, în condiţiile legii. Cum autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală tocmai pentru lipsa reglementării unei căi de atac împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive, în urma completării textului, excepţia a rămas fără obiect, devenind astfel inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Denis Robert Guţu în Dosarul nr. 4.533/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește