DECIZIE nr. 699 din 31 mai 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) şi art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) şi art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Amama M. Mekhlef în Dosarul nr. 11.364/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.364/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) şi art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Amama M. Mekhlef într-un litigiu privind regimul străinilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prevederile art. 46 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt neconstituţionale, întrucât presupun impunerea unei anumite perioade pentru căsătorie. Susţine că, din acest motiv, contravin dispoziţiilor constituţionale care consacră caracterul liber consimţit al căsătoriei dintre soţi, întrucât nimeni nu are dreptul să impună unei persoane când, unde, cu cine şi în ce perioadă să se căsătorească. În ceea ce priveşte prevederile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 referitoare la contestarea deciziei de returnare, arată că, în opinia sa, încalcă dreptul la o cale de atac şi la dublul grad de jurisdicţie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, precizează că protecţia generală a străinilor şi ocrotirea familiei sunt garantate în baza prezumţiei de bună-credinţă a acestora în raport cu statul român, prezumţie care implică şi ideea potrivit căreia căsătoria trebuie să fie încheiată în vederea întemeierii unei familii, iar nu în alte scopuri, precum obţinerea statutului de refugiat ori a unei alte forme de protecţie subsidiară. Totodată, arată că asupra prevederilor art. 84 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată Curtea s-a mai pronunţat, amintind, în acest sens, deciziile nr. 243 din 9 martie 2006, nr. 6 din 15 ianuarie 2008 şi nr. 858 din 16 iunie 2009.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 46 alin. (5) şi art. 82 alin. (2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Din motivarea excepţiei rezultă însă că autorul acesteia are în vedere dispoziţiile art. 82 alin. (2) teza finală în varianta anterioară republicării ordonanţei de urgenţă, care se regăsesc la art. 84 alin. (1) teza finală din varianta actuală, în vigoare şi la momentul ridicării excepţiei. Ca atare, Curtea apreciază că obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 46 alin. (5) şi art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, texte asupra cărora urmează să se pronunţe prin prezenta decizie. Acestea au următorul conţinut:– Art. 46 alin. (5): "(5) Străinii beneficiari ai statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare pot solicita reîntregirea familiei pentru soţ/soţie numai dacă data la care a fost încheiată căsătoria este anterioară obţinerii uneia dintre aceste forme de protecţie.";– Art. 84 alin. (1) teza finală: "(1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 21 – "Accesul liber la justiţie", art. 48 – "Familia" şi art. 129 – "Folosirea căilor de atac". De asemenea, invocă şi prevederile art. 13 – "Dreptul la un recurs efectiv" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 2 – "Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală" din Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 46 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin dispoziţiilor art. 48 din Constituţie. Condiţionarea dreptului de a solicita reîntregirea familiei de preexistenţa unei căsătorii încheiate anterior obţinerii formei de protecţie acordate de statul român nu este de natură să contravină garanţiilor constituţionale care vizează libertatea încheierii căsătoriei, egalitatea soţilor, precum şi dreptul şi obligaţia părinţilor de a asigura creşterea, educarea şi instruirea copiilor, cuprinse în dispoziţiile constituţionale invocate. De altfel, întrucât textul de lege criticat vizează, prin ipoteză, cetăţeni străini sau apatrizi, căsătoria încheiată între aceştia este supusă regulilor specifice statului a cărui cetăţenie o au, respectiv, ale statului pe teritoriul căruia îşi au domiciliul sau reşedinţa, în cazul apatrizilor, astfel că prevederile art. 46 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu sunt susceptibile să înfrângă reperele constituţionale arătate.Condiţia anteriorităţii căsătoriei, impusă de textul de lege criticat, se justifică prin necesitatea prevenirii încheierii acesteia în scopul eludării dispoziţiilor legale referitoare la acordarea unei forme de protecţie din partea statului român.Pentru aceste motive, Curtea nu poate reţine criticile prin raportare la dispoziţiile art. 48 din Constituţie. Dimpotrivă, constată că, prin acordarea beneficiului reîntregirii familiei, legiuitorul român a oferit recunoaştere şi protecţie căsătoriei preexistente în scopul asigurării, pe teritoriul statului român, a continuităţii convieţuirii soţilor în spiritul valorilor morale pe care instituţia căsătoriei le generează în cadrul familiei.În plus, Curtea constată că modalitatea restrictivă de redactare a textului de lege criticat este permisă de înseşi reglementările europene, respectiv, Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/86/CE din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 251 din 3 octombrie 2003. Astfel, la art. 9 alin. (2), directiva menţionată prevede că statele membre pot limita aplicarea dispoziţiilor referitoare la reîntregirea familiei la refugiaţii ale căror legături de familie sunt anterioare intrării pe teritoriul acestora.În subsidiar, Curtea observă că, deşi textul de lege criticat se referă doar la posibilitatea străinului beneficiar al unei forme de protecţie de a solicita reîntregirea familiei, în realitate, intenţia legiuitorului a vizat, în mod evident, însăşi acordarea acceptului statului român în acest sens, având în vedere condiţiile obiective cuprinse în art. 46 alin. (7) pe care trebuie să le întrunească cererea străinului pentru a fi admisă, care nu implică aprecieri de ordin subiectiv, ci exclusiv elemente de fapt direct demonstrabile. Astfel, dacă autoritatea competentă constată că cererea este însoţită de documentele enumerate, respectiv certificatul de căsătorie sau, după caz, dovada legăturii de rudenie, declaraţia solicitantului, în formă autentică, din care să reiasă că membrii de familie vor locui împreună cu acesta, copia documentului care atestă dreptul de şedere pe teritoriul României, dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit, dovada mijloacelor de întreţinere şi asigurarea medicală a solicitantului, este evident că cererea va fi admisă, acestea fiind de natură să demonstreze în mod indubitabil caracterul real şi efectiv al căsătoriei.În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea s-a mai pronunţat, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale ca şi cele invocate de autorul prezentei excepţii. Prin mai multe decizii, dintre care poate fi menţionată, exemplificativ, Decizia nr. 1.222 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2011, Curtea a reţinut că textul de lege criticat oferă străinului interesat posibilitatea de a contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia deciziei de returnare emise de autoritatea competentă, cererea sa urmând să fie examinată de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială. În plus, invocarea dispoziţiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu este relevantă, întrucât prevederile internaţionale amintite garantează dreptul la două grade de jurisdicţie exclusiv în materie penală, or, prevederile criticate sunt de natură administrativă.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) şi art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Amama M. Mekhlef în Dosarul nr. 11.364/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește