DECIZIE nr. 698 din 31 mai 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271, 272 şi 273 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimina Gagu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.218/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 din Codul de procedură civilă şi a celor invocate din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, care, în urma republicării acestui act normativ, se regăsesc în prevederile art. 271, 272 şi 273 din lege. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999, susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inamisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia nr. 9.736 din 30 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.218/3/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" – S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 6.564 din data de 24 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi băneşti. Prin Încheierea din 27 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, 287 şi 288 din Codul muncii şi ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 şi a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 164 din Codul de procedură civilă. Autorul excepţiei a formulat recurs împotriva încheierii, astfel că instanţa superioară – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul, a sesizat direct, prin decizie, Curtea Constituţională, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 sunt „de un formalism excesiv”, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situaţie de dezechilibru faţă de angajatul care are calitatea de reclamant. Autorul critică faptul că intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să îşi exercite dreptul la apărare şi să se achite de sarcina probei care îi revine, iar instanţa are posibilitatea de a-l decădea din dreptul de a depune probe şi de a formula apărări. De asemenea, arată că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă aduc atingere dreptului la apărare, întrucât lasă la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală consideră că "dispoziţiile legale contestate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că se pot aplica tale quale printr-un formalism excesiv, fără a avea în vedere situaţiile particulare, care pot apărea pe parcursul judecăţii litigiilor".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, decizia de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând decizia de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit actului de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.Curtea observă că Legea nr. 53/2003 – Codul muncii a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, iar, în urma renumerotării textelor, soluţiile legislative criticate se regăsesc în dispoziţiile art. 271, 272 şi 273 din lege. Curtea urmează să se pronunţe asupra acestor dispoziţii de lege, care au următorul conţinut:– Art. 271: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile. … (3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată."; … – Art. 272: "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.";– Art. 273: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia."De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii ce au următorul conţinut:– Art. 74: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgenţă.(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile. … (3) Părţile sunt legal citate, dacă citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării."; … – Art. 75: "În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";– Art. 77: "(1) În cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al judecării conflictelor de drepturi.(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia." … În fine, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.Când una din pricini este de competenţa unei instanţe şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţă."Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă a fost abrogată prin art. 224 lit. b) din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011, care nu a mai păstrat aceeaşi concepţie legislativă referitoare la soluţionarea conflictelor ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă.În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 a rămas fără obiect.Cât priveşte dispoziţiile legale criticate din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, precum şi cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că acestea au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale şi prin prisma unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 369 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010, prin Decizia nr. 1.349 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22 decembrie 2010, sau prin Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, reţinând că textele de lege criticate reprezintă norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, referitoare la termenele de judecată şi modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor privind conflictele de muncă. Reglementarea acestora constituie o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. În plus, regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ele reglementând norme de procedură a căror interpretare şi aplicare revin instanţelor de judecată.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.218/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271, 272 şi 273 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, precum şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecată.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Simina Gagu________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește