Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 425 din 24 iunie 2010
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România
Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Eugen Nagy, Iuliana Nagy şi Maria Marian în Dosarul nr. 1.345/175/2008 al Tribunalului Alba – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 1.635/2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.345/175/2008, Tribunalul Alba – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Eugen Nagy, Iuliana Nagy şi Maria Marian într-o cauză având ca obiect anulare act.În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că reglementarea cuprinsă în art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 este neconstituţională, întrucât realizează discriminări între cetăţeni în ceea ce priveşte comunicarea deciziilor şi cu privire la exercitarea căilor de atac împotriva acestora. Astfel, arată că deciziile emise în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 sunt supuse controlului judecătoresc într-un termen de 30 de zile de la comunicare, fără a exista însă obligaţia ca acestea să fie comunicate şi terţilor. Din acest punct de vedere, se consideră discriminaţi faţă de terţele persoane, chiriaşii, pentru care este aplicabilă reglementarea cuprinsă de Legea nr. 10/2001, şi unde, împotriva deciziilor emise în baza acestui act normativ, se aplică procedura de drept comun.Tribunalul Alba – Secţia civilă apreciază că, la examinarea constituţionalităţii unui text de lege, nu se are în vedere compatibilitatea acestuia cu alte prevederi legale, ci doar cu principiile şi dispoziţiile Legii fundamentale. Totodată, arată că procedura şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt mai restrictive decât cele prevăzute de dreptul comun, fără a se aduce atingere, însă, principiului egalităţii în drepturi sau accesului liber la justiţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că principala critică a autorilor excepţiei se referă la o omisiune legislativă, or, în aceste condiţii, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, în temeiul art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.Textul de lege criticat are următorul conţinut: "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.”Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate de prevederile art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea în faţa legii şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia, Curtea constată că autorii acesteia susţin neconstituţionalitatea reglementării criticate, deoarece instituie un regim diferenţiat în ceea ce priveşte posibilitatea atacării de către terţele persoane a deciziilor emise în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000. Astfel, aceştia consideră că prin procedura prevăzută de legea contenciosului administrativ aceste persoane – terţi faţă de actul administrativ respectiv ar fi private de valorificarea unui drept constituţional, şi anume accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Prin Decizia nr. 1.635 din 3 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010, Curtea a reţinut că, „potrivit art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual nu pot fi introduse mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, ca act normativ special în domeniul retrocedărilor pe cale administrativă, se completează cu prevederile dreptului comun în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În consecinţă, deciziile Comisiei speciale de retrocedare, reprezentând acte administrative, pot fi atacate de către terţi la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, aceştia având la dispoziţie un termen de un an de la data luării la cunoştinţă în care să atace actul administrativ contestat.”Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a considerat că nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia norma legală criticată "instituie un regim diferenţiat în ceea ce priveşte ocrotirea dreptului de proprietate al cetăţenilor persoane fizice sau al persoanelor juridice de drept privat faţă de persoanele juridice beneficiare ale legislaţiei reparatorii, prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, care creează un regim favorizant faţă de celelalte persoane juridice sau fizice beneficiare ale prevederilor Legii nr. 10/2001„, întrucât dispoziţiile legale în cauză se referă distinct la două categorii de persoane, aflate în situaţii juridice diferite.De altfel, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, "principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite".Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Eugen Nagy, Iuliana Nagy şi Maria Marian în Dosarul nr. 1.345/175/2008 al Tribunalului Alba – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu__________