DECIZIE nr. 698 din 17 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Koyo România” – S.A. în Dosarul nr. 381/3/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.La apelul nominal se prezintă părţile Andrei Neagoe, Maria Smegner, Dan Laic şi Adrian Laic, prin procurator, lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul pe fond, părţile prezente solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, soluţia legislativă criticată preluată de noua reglementare a Legii nr. 85/2006 fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 381/3/2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Koyo România” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile legale criticate, care dau posibilitatea unei autorităţi – judecătorul-sindic, de a deschide procedura falimentului şi de a dizolva o societate comercială, îngrădesc dreptul cetăţenilor de a exercita o activitate economică bazată pe libera iniţiativă. De asemenea, judecătorul-sindic este obligat să decidă în acelaşi sens cu hotărârea adunării generale a creditorilor de deschidere a procedurii falimentului, care se ia cu votul majorităţii creanţelor prezente la vot, ceea ce creează, pe de o parte, discriminare între creditorii majoritari şi cei minoritari, din punctul de vedere al cuantumului creanţelor, şi, pe de altă parte, subordonarea judecătorului-sindic intereselor unor persoane private.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât procedura instituită de Legea nr. 64/1995 are ca scop imediat acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi, pe cale de consecinţă, asigurarea libertăţii comerţului, protecţia concurenţei neloiale şi crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, textul de lege criticat a cărui soluţie legislativă a fost preluată de art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Ulterior sesizării Curţii, a intrat în vigoare Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care a abrogat Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, dar care a preluat, cu modificări, dispoziţiile legii anterioare, printre care şi cele cuprinse în art. 106 alin. (1) şi (2), devenit art. 107 alin. (1) şi (2), astfel:"(1) Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în condiţiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri:A. a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intră în procedura simplificată;b) debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de insolvenţă, iar contestaţia a fost respinsă de judecătorul-sindic; … c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 94, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat; … B. debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat;C.obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale;D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3).(2) Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune: … a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului; … b) în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum şi stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului; … c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator al administratorului judiciar, desemnat conform art. 19 alin. (2) sau art. 34, după caz; … d) termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii menţionate la art. 46 alin. (2); … e) întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii; … f) notificarea intrării în faliment." … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 care consacră libertatea economică, ale art. 124 alin. (3) referitoare la independenţa judecătorilor şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) privind economia şi libertatea comerţului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, prevederile referitoare la procedura intrării în faliment, din care făcea parte şi textul de lege criticat, fiind preluate cu modificări. Astfel, Curtea Constituţională urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor noii reglementări, respectiv ale art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006, întrucât soluţia legislativă este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.Pe fondul cauzei, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 190/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 24 mai 2005, sau prin Decizia nr. 656/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006. Cu acele prilejuri, a statuat că „dispoziţiile legale criticate au ca scop, ca şi întreaga procedură instituită prin Legea nr. 64/1995, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, şi, în acelaşi timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie”.Curtea a reţinut, de asemenea, că "nici critica de neconstituţionalitate întemeiată pe invocarea încălcării dispoziţiilor art. 45 din Constituţie nu poate fi primită. Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate de textul constituţional în condiţiile legii, iar nu prin încălcarea dispoziţiilor legale care stabilesc obligaţiile participanţilor la activitatea comercială".În ceea ce priveşte susţinerea privind contrarietatea dintre textele de lege criticate şi prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie, conform cărora judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, Curtea constată că judecătorul-sindic decide intrarea în faliment a debitorului, în baza unui raport întocmit de administratorul judiciar prin care se propune intrarea în procedura simplificată, potrivit dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 85/2006, sau în baza unui raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, după ce, în prealabil, propunerea privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura generală, a fost supusă aprobării adunării generale a creditorilor, conform prevederilor art. 59 şi 60 din aceeaşi lege. Aşadar, judecătorul-sindic analizează hotărârea adunării creditorilor de aprobare a raportului prin care se propune intrarea în faliment şi, apreciind asupra situaţiei de fapt prin raportare la prevederile legale, îndeplineşte actul de justiţie în mod imparţial şi independent. De aceea, nu se poate susţine că decizia sa ar fi determinată exclusiv de hotărârea adunării creditorilor, ci reprezintă rezultatul verificării măsurii în care această hotărâre îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Koyo România” – S.A. în Dosarul nr. 381/3/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește