DECIZIE nr. 696 din 31 mai 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor „Româniafilm” din Bucureşti, în Dosarul nr. 125/30/2010 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, în ceea ce priveşte prevederile art. II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006, şi ca neîntemeiată, pentru celelalte prevederi legale criticate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 269/2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 125/30/2010, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. II pct. 1, pct. 2, pct. 5 şi pct. 9 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia”, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor „Româniafilm” din Bucureşti, într-o cauză civilă având ca obiect o ordonanţă preşedinţială.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin prevederile de lege criticate se instituie o modalitate sui-generis de trecere a unor categorii de bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi "sectoarelor municipiului Bucureşti", încălcându-se astfel dispoziţiile art. 136 alin. (2) din Constituţie şi prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.Autorul excepţiei mai susţine că prevederile art. II pct. 5 din legea atacată încalcă principiul autonomiei locale, statuat de art. 120 alin. (1) din Constituţie, deoarece "consiliul local al unităţii administrativ-teritoriale beneficiare este obligat să îşi însuşească, prin hotărâre, preluarea unui bun, în proprietate publică, doar pe baza voinţei primarului şi a reprezentantului Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "Româniafilm", exprimată prin intermediul unui simplu protocol". Textele de lege criticate contravin şi principiului statuat de art. 136 alin. (4) din Constituţie, deoarece, cu toate că, prin art. II pct. 1 din legea examinată, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic sunt trecute din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, iar prin pct. 9 al aceluiaşi articol se interzice autorităţilor administraţiei publice locale trecerea imobilelor preluate în temeiul acestor prevederi legale din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorităţi, totuşi la pct. 11 se dispune că autorităţile administraţiei publice locale pot iniţia procedura de privatizare în favoarea titularului contractului de închiriere a respectivului imobil. Cu privire la bunurile mobile rezultate prin investiţiile contractantului, se arată că pct. 1 al art. II din Legea nr. 303/2008 naţionalizează bunurile mobile ale chiriaşilor prin trecerea lor din proprietatea privată a statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale.Referitor la modalitatea de adoptare a legilor organice, autorul excepţiei arată că Legea nr. 303/2008 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale, deoarece art. II a fost introdus şi adoptat de Camera Deputaţilor după ce legea a fost dezbătută şi adoptată de Senat, fără însă ca la adoptarea acesteia să fi fost întrunit cvorumul necesar.Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "Româniafilm" susţine neconstituţionalitatea prevederilor criticate mai mult prin raportare la prevederile Legii nr. 213/1998 şi mai puţin sub aspectul contrarietăţii cu dispoziţiile constituţionale invocate.Astfel, arată că reglementarea criticată nu contravine normelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, sens în care referă asupra jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, aşa cum reiese din încheierea de sesizare, prevederile art. II pct. 1, 2, 5 şi 9 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008.Din examinarea succesiunii actelor normative în materie, precum şi a notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate asupra căruia urmează a se pronunţa îl constituie prevederile art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 303/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008.Textele legale criticate au următorul conţinut:"Art. II. – 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective.2. Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora. […]5. Punerea în aplicare a dispoziţiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre. […]9. Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, se interzice autorităţilor administraţiei publice locale trecerea imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorităţi administrativ-teritoriale.[…]11. În cazul sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic care la data preluării fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării de film cinematografic, autorităţile administraţiei publice locale pot iniţia procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispoziţiilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, dacă difuzarea de film cinematografic s-a făcut constant şi au fost respectate toate clauzele contractuale.12. În termen de maximum 30 de zile de la preluarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi, beneficiarii contractelor de închiriere pot să notifice intenţia de cumpărare consiliului local al autorităţii administrativ-teritoriale respective, cu respectarea prevederilor în vigoare."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care consacră supremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectării sale şi a legilor, ale art. 44 alin. (1) referitor la principiul garantării dreptului de proprietate privată, ale art. 73 alin. (3) lit. m) conform cărora regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii se reglementează prin lege organică, ale art. 76 alin. (1) care prevăd că "Legile organice […] se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere", ale art. 120 alin. (1) referitor la principiul autonomiei locale şi ale art. 136 – Proprietatea.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate în cauza de faţă, şi cu o motivare identică.Astfel, prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, Curtea a constatat, pentru argumentele acolo reţinute, că prevederile art. II pct. 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 sunt neconstituţionale, în sensul că aceste texte contravin dispoziţiilor art. 44, respectiv art. 136 alin. (4) din Constituţie, iar prevederile art. II pct. 2 din acelaşi act normativ sunt neconstituţionale în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor şi al grădinilor de spectacol cinematografic.Aşa fiind, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 a devenit inadmisibilă.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din acelaşi act normativ, prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că acestea sunt conforme cu Legea fundamentală, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect este neîntemeiată.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor „Româniafilm” din Bucureşti, în Dosarul nr. 125/30/2010 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește