Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 381 din 4 iunie 2009
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Zoltan Valentin – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Crina Izvernariu în Dosarul nr. 2.368/273/C/2006 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.368/273/C/2006, Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Crina Izvernariu cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 37 din 24 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin într-o cauză având ca obiect evacuare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), "în măsura în care nu prevăd dreptul reclamantului de a indica, în cadrul cererii sale de chemare în judecată, domiciliul ales al pârâtului ce locuieşte în străinătate, în măsura în care este singurul domiciliu cunoscut, fiind de altfel domiciliul ales şi indicat de pârât în cadrul altui proces având aceleaşi părţi."Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, preşedintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citaţie pârâtul va fi informat că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligaţii, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, deoarece "limitează dreptul reclamantului de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, având în vedere că nu i se permite să indice domiciliul ales, singurul cunoscut, al pârâtului, domiciliu care de altfel a fost indicat de către pârât în cadrul altui litigiu, având aceleaşi părţi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă s-a pronunţat prin Decizia nr. 647 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2008. Cu acel prilej, instanţa de contencios constituţional a reţinut că textul de lege criticat cuprinde dispoziţii de procedură judiciară pe care legiuitorul este abilitat să le adopte, în condiţiile prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, cu respectarea tuturor normelor şi principiilor constituţionale.În acest sens, Curtea a reţinut că art. 21 din Constituţie prevede accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Dispoziţiile legale atacate răspund tocmai acestei exigenţe, pe de o parte, acordând pârâtului care locuieşte în străinătate un termen mai lung, pentru ca acesta să îşi poată pregăti apărarea, iar pe de altă parte, oferindu-i posibilitatea să îşi aleagă domiciliul în România pentru ca procesul să se poată desfăşura în condiţii normale şi pentru ca reclamantul să fie protejat de exercitarea abuzivă de către pârât a drepturilor procesuale.Absenţa unei reglementări ca aceea care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ar putea genera prelungirea procesului dincolo de limitele rezonabile prescrise de Constituţie sau chiar imposibilitatea desfăşurării procesului, cu încălcarea gravă a dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Crina Izvernariu în Dosarul nr. 2.368/273/C/2006 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman–-