DECIZIE nr. 695 din 25 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 131, 132 şi 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 131, 132 şi 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Astra” – S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 1.283/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 1.540/2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.283/1.259/2008, Tribunalul Comercial Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 131, 132 şi 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Astra” – S.A. din Piteşti într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că reglementarea criticată nu oferă suficiente garanţii pentru respectarea drepturilor acţionarilor societăţii şi limitează accesul liber la justiţie.Tribunalul Comercial Argeş şi-a exprimat opinia în sensul constituţionalităţii reglementării criticate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 131-133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul conţinut:– Art. 131: "(1) Un proces-verbal, semnat de preşedinte şi secretar, va constata îndeplinirea formalităţilor de convocare, data şi locul adunării generale, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar la cererea acţionarilor, declaraţiile făcute de ei în şedinţă.(2) La procesul-verbal se vor anexa actele referitoare la convocare, precum şi listele de prezenţă a acţionarilor. … (3) Procesul-verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale. … (4) Pentru a fi opozabile terţilor, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerţului, spre a fi menţionate în registru şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. … (5) La cerere, fiecare acţionar va fi informat cu privire la rezultatele votului, pentru hotărârile luate în cadrul adunării generale. Dacă societatea deţine o pagină de internet proprie, rezultatele se vor publică şi pe această pagină, în termen de cel mult 15 zile de la data adunării generale."; … – Art. 132: "(1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. … (3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată. … (4) Membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie. … (5) Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administraţie, respectiv prin directorat. … (6) Dacă hotărârea este atacată de toţi membrii consiliului de administraţie, respectiv ai directoratului, societatea va fi reprezentată în justiţie de către persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre acţionarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va alege altă persoană. … (7) Dacă hotărârea este atacată de toţi membrii directoratului, societatea va fi reprezentată în justiţie de către consiliul de supraveghere."; … – Art. 133: "(1) Odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune. … (3) Împotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare." … Autorul excepţiei susţine că reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 care consacră dreptul la apărare şi art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la susţinerea autorului privind redactarea într-o manieră deficitară a prevederilor art. 131 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, Curtea constată că această normă legală a fost edictată în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, ce consacră principiul separaţiei puterilor în stat. De aceea, chiar dacă omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acesteia ar fi reale, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale.În jurisprudenţa sa în materie, de exemplu, deciziile nr. 775 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, şi nr. 129 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 6 martie 2008, Curtea a constatat conformitatea prevederilor de lege criticate cu Constituţia.Astfel, Curtea a reţinut că prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, consacrând legal regimul juridic al nulităţii absolute, prin legitimarea procesuală activă a oricărei persoane interesate să atace hotărârea adunării generale a acţionarilor, atunci când prin aceasta se încalcă o dispoziţie legală imperativă de interes public, nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, acesta fiind regimul juridic de drept comun al nulităţii absolute.De asemenea, prevederile art. 133 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ permit instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. Totodată, depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective.De altfel, Curtea reţine că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 131, 132 şi 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Astra” – S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 1.283/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește