DECIZIE nr. 695 din 11 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie invocată de Mircea Pocşe în Dosarul nr. 3.038/35/P/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.038/35/P/2006, Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie invocată de Mircea Pocşe în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că legea penală se exprimă printr-un tratament mai blând, inclusiv în ceea ce priveşte beneficiul cauzelor de nepedepsire. Acest beneficiu, fiind condiţionat de stadiul procesului penal în momentul publicării legii, lipseşte de tratamentul juridic mai blând pe cei aflaţi deja în curs de judecată. Ca urmare, limitarea impusă de prevederile de lege criticate, referitoare la reducerea sau chiar înlocuirea pedepsei închisorii, numai pentru inculpaţii care achită prejudiciul până la primul termen de judecată contravine atât dispoziţiilor art. 15 alin. (2), cât şi celor ale art. 16 alin. (1) din Constituţie. În opinia autorului excepţiei, principiul egalităţii în drepturi este încălcat deoarece se creează o discriminare între inculpaţii faţă de care procesul penal s-a desfăşurat cu celeritate şi care, depăşind primul termen de judecată, nu mai pot beneficia de legea mai favorabilă, pe de o parte, şi ceilalţi inculpaţi, care beneficiază de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, pe de altă parte. Se arată că „se creează în acest mod o disproporţie evidentă între persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică, care vor suporta însă consecinţe penale diferite”.Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 nu sunt de natură să vină în contradicţie cu niciunul dintre textele din Legea fundamentală la care autorul excepţiei şi-a raportat critica de neconstituţionalitate. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, din examinarea concluziilor scrise formulate de autorul acesteia, precum şi a considerentelor încheierii de sesizare, se constată că sunt criticate numai prevederile alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 241/2005. Aşa fiind, prin prezenta decizie Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins: „În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.”Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 4 şi 16 privind egalitatea între cetăţeni, respectiv egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi în prezenta cauză. Prin mai multe decizii, dintre care menţionăm Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007 şi Decizia nr. 276 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea Constituţională a statuat că textul de lege criticat nu nesocoteşte dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie.Argumentele pe baza cărora Curtea Constituţională a respins criticile de neconstituţionalitate îşi menţin valabilitatea şi în soluţionarea excepţiei ce face obiectul cauzei de faţă, întrucât nu au fost relevate elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie invocată de Mircea Pocşe în Dosarul nr. 3.038/35/P/2006 al Curţii de Apel Oradea- Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește