DECIZIE nr. 693 din 20 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi ale art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi ale art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Baza de Aprovizionare C.F.R.” – S.A. în Dosarul nr. 3.319/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, doamna Rozalia Iosif. Se constată lipsa Societăţii Comerciale "Romanian Investment Grup" – S.R.L., faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 august 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.319/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi ale art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Baza de Aprovizionare C.F.R." – S.A. într-o cauză civilă având ca obiect emiterea unei ordonanţe de somaţie de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, întrucât soluţionarea cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de părţi împiedică exercitarea dreptului la apărare şi nesocoteşte dreptul la un proces echitabil. Consideră că "emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar" şi punerea acestuia în executare încalcă dreptul de proprietate garantat de art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, prevederile art. 1 şi ale art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nefiind contrare niciuneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt în deplin acord cu dispoziţiile art. 24 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 şi ale art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Ca urmare a modificărilor şi completărilor aduse Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 5/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003, textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 1: "(1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective." … Potrivit rectificării publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, conform căreia «în loc de "…somaţia de plată către creditor…" se va citi: "…somaţia de plată către debitor…".», art. 6 alin. (2) are următorul conţinut: "(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (1), care garantează dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, în condiţiile şi limitele legii, şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, privind inviolabilitatea proprietăţii private.Examinând excepţia ridicată, Curtea reţine că prevederile art. 1 şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţă. Prin Decizia nr. 497 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.003 din 11 noiembrie 2005, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea soluţiei pronunţate cu acel prilej.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi ale art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Baza de Aprovizionare C.F.R.” – S.A. în Dosarul nr. 3.319/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește