DECIZIE nr. 693 din 11 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Imad Rifat Mohamed Saleh în Dosarul nr. 47.430/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 416D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Kaiser Saad Bahat Yousif în Dosarul nr. 47.521/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. În ambele cauze se prezintă domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limbă arabă.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 416D/2007 la Dosarul nr. 415D/2007, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, precizând că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierile din 7 decembrie 2006, pronunţate în Dosarele nr. 47.430/3/2005 şi nr. 47.521/3/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicată de Imad Rifat Mohamed Saleh şi, respectiv, Kaiser Saad Bahat Yousif în cauze civile în materia acordării statutului de refugiat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că jurisdicţia specială obligatorie a organului administrativ cu atribuţii în domeniu este contrară prevederilor art. 21 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia jurisdicţiile administrative sunt facultative. Arată că, în opinia sa, ordonanţa criticată instituie o prezumţie de reacredinţă a solicitantului de azil, fără să respecte prevederile Convenţiei privind statutul refugiaţilor, de la Geneva, 1951, referitoare la drepturile şi garanţiile procedurale de care trebuie să beneficieze refugiaţii în faţa instanţelor statelor în care solicită acordarea dreptului de azil. Susţine că, prin stabilirea unor termene extrem de scurte în această materie, solicitanţii de azil sunt discriminaţi în raport cu cetăţenii români.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal constată că excepţia de neconstituţionalitate priveşte o ordonanţă care nu mai este în vigoare, dar care se aplică în speţă. Apreciază că nu este întemeiată critica de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, având ca obiect o ordonanţă abrogată.Avocatul Poporului precizează că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu aucomunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia deneconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (4) referitoare la liberul acces la justiţie şi la caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor administrative şi celor ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Autorii excepţiei invocă şi încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la 28 iulie 1951 la Geneva, ratificată de România prin Legea nr. 46/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, care au următorul cuprins:"1. Orice refugiat va avea, pe teritoriul statelor contractante, acces liber şi facil în faţa tribunalelor.2. În statul contractant unde îşi are reşedinţa obişnuită, orice refugiat se va bucura de acelaşi tratament ca oricare cetăţean în ce priveşte accesul la tribunale, inclusiv asistenţa judiciară şi scutirea de cauţiunea judicatum solvi."Autorii excepţiei îşi raportează critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor acestei convenţii la prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) care reglementează raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 alin. (2) care statuează prioritatea reglementărilor internaţionale în domeniul drepturilor omului şi la cele ale art. 18 alin. (2) privind dreptul de azil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, la data sesizării sale, intrase în vigoare Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care, în art. 152 alin. (2), dispune abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, precum şi a oricăror alte dispoziţii contrare.Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide doar asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă aflată în vigoare.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Imad Rifat Mohamed Saleh în Dosarul nr. 47.430/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, de Kaiser Saad Bahat Yousif în Dosarul nr. 47.521/3/2005 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește