DECIZIE nr. 692 din 11 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul penal, excepţie ridicată de Maria Huza în Dosarul nr. 18.923/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal răspunde reprezentantul autoarei excepţiei, d-na avocat Alice Drăghici, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, d-na avocat Alice Drăghici solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile formulate în motivarea excepţiei sunt neîntemeiate. Totodată, precizează că, în măsura în care se solicită modificarea textului de lege supus controlului, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 18.923/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul penal, excepţie ridicată de Maria Huza în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât din cuprinsul acestuia rezultă că numai declaraţiile necorespunzătoare adevărului făcute în faţa instituţiilor de stat, descrise în art. 145 din Codul penal, pot atrage răspunderea penală pentru această infracţiune. Legiuitorul operează astfel o discriminare "între sfera publică şi cea nepublică", ceea ce determină o inechitate între cetăţeni, câtă vreme, pentru aceeaşi faptă, răspunderea penală va fi atrasă numai de natura instituţiei în faţa căreia s-a făcut declaraţia. Se conchide în sensul că, "pentru deplina egalitate în drepturi a cetăţenilor, este firesc ca fapta respectivă să producă aceleaşi consecinţe juridice indiferent dacă e vorba de o instituţie publică sau nu."Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât reglementarea de către legiuitor a infracţiunii de fals în declaraţii nu este de natură să aducă nicio atingere dreptului părţilor interesate de a se apăra şi de a se prevala de toate garanţiile care caracterizează un proces echitabil şi, totodată, aceasta se aplică, fără excepţii, tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza textului de lege, fără nicio distincţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Cât priveşte art. 21 alin. (3) din Constituţie, invocat de asemenea în motivarea excepţiei, apreciază că nu are incidenţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), al art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 292 din Codul penal, potrivit cărora "Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă".În motivarea excepţiei, autoarea acesteia invocă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.Dispoziţiile art. 292 din Codul penal, care reglementează infracţiunea de fals în declaraţii, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică în declaraţiile făcute oficial şi care, potrivit legii sau împrejurărilor, servesc la producerea de consecinţe juridice. Aceasta reprezintă o opţiune de politică legislativă, de competenţa exclusivă a Parlamentului, în cadrul măsurilor de politică penală, şi nu aduce nicio atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în cauză. Astfel, textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor calificate ca subiecţi activi şi care se află în ipoteza normei, fără nicio discriminare în raport de criteriile egalităţii în drepturi stabilite de Legea fundamentală şi, de asemenea, nu încalcă niciuna dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil.În plus, art. 292 din Codul penal nu este criticat pentru ceea ce reglementează, ci pentru ceea ce, în opinia autoarei excepţiei, reprezintă o omisiune de natură să-i confere acestuia caracter neconstituţional. Astfel, se susţine că declaraţiile necorespunzătoare adevărului ar trebui să fie incriminate indiferent de persoana juridică în faţa căreia au fost făcute, întrucât numai în situaţia în care fapta respectivă ar produce aceleaşi consecinţe juridice "indiferent dacă e vorba de o instituţie publică sau nu" s-ar asigura deplina egalitate în drepturi a cetăţenilor şi orice persoană ar putea avea dreptul la un proces echitabil, în afara oricărei discriminări. Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul penal, excepţie ridicată de Maria Huza în Dosarul nr. 18.923/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește