DECIZIE nr. 691 din 20 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Dosarul nr. 1.782/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prin consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului solicită admiterea excepţiei, susţinând că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 şi 54 din Constituţie. Se apreciază că autoritatea publică emitentă a actului atacat nu are posibilitatea legală de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime deşi, în intervalul dintre data suspendării executării actului emis şi cea a soluţionării cererii cu privire la legalitatea actului, autoritatea nu poate pune în executare acel act.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea nu se poate pronunţa asupra modificării sau completării prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.782/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare a executării actului administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate care permit persoanei vătămate printr-un act administrativ ca o dată cu sesizarea autorităţii publice care a emis actul să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului respectiv contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. Spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 9 din Legea nr. 29/1990), arată autorul excepţiei, actualul text „nu mai impune obligativitatea introducerii acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se cere (aşa-numita acţiune de fond). Pe cale de consecinţă, textul actual, deşi [face referire la] soluţionarea acţiunii de fond, nu impune introducerea acesteia şi lasă astfel nereglementată o situaţie de fapt şi de drept extrem de importantă: ce se întâmplă cu un act administrativ suspendat după soluţionarea favorabilă a unei cereri introduse în temeiul art. 14, dacă petentul nu introduce şi acţiunea în anularea actului administrativ. Există, practic, posibilitatea ca acest act să rămână suspendat o perioadă indefinită de timp, legea nefăcând vorbire şi despre o modalitate de a deduce justiţiei o astfel de cauză”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie.În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcat, prin dispoziţiile legale criticate, dreptul părţii la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, fiind conforme cu prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, apreciază că în cadrul controlului de constituţionalitate Curtea examinează conformitatea legilor şi ordonanţelor cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care are următorul cuprins: „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.”Dispoziţiile art. 7 la care face trimitere textul criticat au următorul cuprins:"(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta. … (3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). … (4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g). … (5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul prevăzut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabilă. … (6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile din Codul de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. … (7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie." … Critica de neconstituţionalitate are la bază, în esenţă, susţinerea potrivit căreia prevederile legale criticate, care permit persoanei ce se consideră vătămată printr-un act administrativ ca o dată cu sesizarea autorităţii publice care a emis actul să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului respectiv, fără să impună şi obligativitatea introducerii acţiunii în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se cere, încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia.Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dispune cu privire la condiţiile suspendării executării actului administrativ, acestea fiind norme de procedură care, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc de legiuitor.Posibilitatea conferită persoanelor vătămate prin acte administrative de a cere suspendarea executării actelor respective, reglementată de textul de lege criticat, nu poate crea, astfel cum susţine autorul excepţiei, organului emitent o situaţie "mai rea decât a petentului presupus vătămat". Instanţa de judecată ce urmează să soluţioneze o astfel de cerere va ţine seama că suspendarea executării actului administrativ este condiţionată de existenţa unor cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unor pagube iminente, fiind asigurat în felul acesta cadrul unui proces echitabil.Referitor la susţinerea autorului excepţiei că "există, practic, posibilitatea ca acest act [administrativ] să rămână suspendat o perioadă indefinită de timp", Curtea reţine că art. 7 din Legea nr. 554/2004, text la care dispoziţiile criticate fac trimitere, reglementând procedura prealabilă, dispune la alin. (4) că „Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g)”, adică în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, aşa cum se arată în alin. (7) al art. 7 din lege. În consecinţă, Curtea constată că prin lege au fost prevăzute condiţii pentru ca soluţionarea unor astfel de cauze să se facă într-un termen rezonabil.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Dosarul nr. 1.782/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește