DECIZIE nr. 691 din 17 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 3.650/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi în Dosarul nr. 1.131/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia civilă, şi de Societatea Comercială "Valdor" S.R.L. din Slănic Prahova în Dosarul nr. 1.556/2006 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.002D/2006, nr. 1.226D/2006 şi nr. 1.230D/2006, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 1.226D/2006 şi nr. 1.230D/2006 la Dosarul nr. 1.002D/2006, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.650/2005, Tribunalul Bucureşti -Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Emil Balaure cu ocazia soluţionării unei cereri de recuzare.Prin Încheierea nr. 39 din 5 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.131/2006, Curtea de Apel Iaşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Emil Balaure cu ocazia soluţionării unei cereri de recuzare formulate împotriva tuturor judecătorilor Tribunalului Iaşi.Prin Încheierea din 11 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.556/2006, Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Valdor" S.R.L. din Slănic Prahova cu ocazia soluţionării unei cereri de recuzare formulate împotriva tuturor judecătorilor Tribunalului Neamţ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate, care împiedică recuzarea tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii, încalcă flagrant dreptul constituţional la un proces echitabil, drept consacrat şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că "dreptul la recuzare este un drept al justiţiabilului de care acesta trebuie să poată uza atunci când constată că se urmăreşte, în mod vădit, să se pronunţe o hotărâre părtinitoare".Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestei opinii, instanţa invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 97/2006.Curtea de Apel Iaşi – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este îndreptăţit să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a se asigura desfăşurarea proceselor şi pentru a împiedica abuzul de drept.Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură, prin care legiuitorul a înţeles să asigure condiţiile exercitării de către părţi, cu bună-credinţă, a drepturilor lor procesuale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 97/2006, nr. 183/2006, nr. 280/2006 şi nr. 319/2006.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocă jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, şi anume deciziile nr. 97/2006, nr. 241/2006 şi nr. 183/2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:"Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător."Autorii excepţiei susţin că reglementările criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil şi dispoziţiilor cuprinse în art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză şi cu motivări asemănătoare.Astfel, prin Decizia nr. 183 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea a reţinut că instituţia recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părţi, interesul personal pe care îl are în soluţionarea cauzei deduse judecăţii sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecinţă, decât individuală, şi nu colectivă şi nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe de a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.De asemenea, prin Decizia nr. 319 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 16 mai 2006, Curtea a statuat că, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înţeles să restrângă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale.Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru aceleaşi argumente Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate sunt în concordanţă şi cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale şi de a beneficia de un proces echitabil.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 3.650/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi în Dosarul nr. 1.131/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia civilă şi de Societatea Comercială "Valdor" – S.R.L. din Slănic Prahova în Dosarul nr. 1.556/2006 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește