DECIZIE Nr. 69*) din 10 iulie 1995

Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 19 din 27 februarie 1996, publicată la pag. 10.Antonie Iorgovan – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorentina Geangu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:Prin Încheierea din 13 aprilie 1995 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. 350/1995 al acestei instanţe, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, invocată de parata apelanta Societatea Comercială „Ambro” – S.A. Suceava.Parata a fost chemată în judecata pentru plata de despăgubiri datorate unor inventatori ca urmare a aplicării inventiei acestora şi neachitarii obligaţiilor corelative conform legislaţiei anterioare noii reglementări instituite prin Legea nr. 64/1991. Tribunalul Suceava – Secţia civilă şi de contencios administrativ – a admis acţiunea iar, în apel, parata a invocat neconstituţionalitatea art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, ce constituie temeiul legal al acţiunii, pe motiv ca ar fi contrar principiului neretroactivitatii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.Curtea de Apel Suceava, exprimandu-şi opinia, conform art. 23 din Legea nr. 47/1992, a considerat excepţia ca neîntemeiată.În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a solicitat, în baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul sau de vedere, Guvernul considera excepţia ca nefondata, întrucât art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, prevăzând ca negocierea drepturilor băneşti ale inventatorului pentru inventiile necompensate anterior noii legi se face plecand de la drepturile băneşti maxime datorate, nu a făcut decât sa recunoască drepturile existente „cuvenite inventatorului, prevăzute de legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet”.Referindu-se la "invenţii nerecompensate sau parţial recompensate", deci la "drepturi existente la data intrării în vigoare a noii legi, iar nu de preconstituirea lor", Guvernul considera că nu a fost încălcat principiul neretroactivitatii legii. De asemenea, se considera că nu este încălcat acest principiu nici prin posibilitatea prevăzută de art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, potrivit căruia negocierea se face pornindu-se de la drepturile maxime cuvenite, deoarece negocierea „este o formă de protecţie socială a inventatorului şi nu poate fi interpretată ca o aplicare retroactivă a legii”.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.În temeiul art. 5 din Legea nr. 47/1992 s-a cerut şi opinia Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, care considera excepţia nefondata, întrucât, potrivit legislaţiei anterioare noii legi, recompensa era o "obligaţie a unităţilor ce aplica inventiile ca urmare a cesiunii", asa încât neachitarea acestei obligaţii justifica prevederea art. 66 alin. 2 al Legii nr. 64/1991 referitoare la faptul ca negocierea porneşte de la drepturile băneşti maxime cuvenite.Totodată se arata ca "spiritul articolului este negocierea datorie neplătite, determinat de degradarea constanta a valorii monedei", astfel încât nu poate avea un caracter retroactiv.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992 şi potrivit practicii sale constante, Curtea constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată, întrucât, chiar dacă dispoziţiile legale contestate sunt anterioare Constituţiei, raporturile juridice stabilite pe baza lor sunt posterioare intrării în vigoare a acesteia.Potrivit art. 66 alin. 2 al Legii nr. 64/1991, drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru inventiile brevetate, aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a noii legi se negociaza între inventator şi unitatea care a aplicat inventia, iar negocierea începe „de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului, prevăzute de legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet”.Din aceasta dispoziţie legală rezultă ca, pe de o parte, întrucât, negocierea porneşte de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului potrivit legii aplicabile anterior noii legi, sub acest aspect soluţia legală nu are, în nici un fel, un caracter retroactiv. Inventatorul nerecompensat sau parţial recompensat este titularul unei creanţe, pe care noua reglementare nu face decât sa o recunoască. Dimpotriva, dacă noua lege nu ar fi recunoscut-o ca atare, ea ar fi avut un caracter retroactiv. Pe de altă parte, posibilitatea negocierii acestei creanţe, pornindu-se de la drepturile cuvenite potrivit legislaţiei anterioare, de asemenea nu are caracter retroactiv. În motivarea excepţiei se invoca principiul tempus regit actum, dar se omite faptul ca ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei datorii neachitate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care, noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Aplicarea legii noi situaţiilor juridice în curs nu are caracter retroactiv, întrucât astfel nu se modifica şi nici nu se sting efectele produse anterior, legea referindu-se numai la efectele acestei situaţii ulterioare intrării sale în vigoare. Posibilitatea negocierii recompensei neachitate se justifica atât prin faptul ca priveşte o obligaţie neexecutata de debitor şi care, dacă nu ar fi actualizată prin negociere, ar insemna ca debitorul, în condiţiile inflaţiei, sa profite de propria sa culpa, cat şi de faptul ca negocierea este unul dintre principiile de baza ale noii reglementări, astfel încât, dacă nu ar aplicabilă şi recompenselor anterior neplătite, s-ar fi creat o diferenţa nejustificată între inventatori, cu caracter discriminatoriu faţă de inventatorii nerecompensati, contrară principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, instituit de art. 16 alin. (1) din Constituţie.Faţa de cele arătate, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca vadit nefondata în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, invocată de Societatea Comercială „Ambro” – S.A. Suceava, cu sediul în Suceava, calea Unirii nr. 24, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 350/1995 al Curţii de Apel Suceava. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la 10 iulie 1995.PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Antonie IorgovanMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește