DECIZIE nr. 689 din 10 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia” – S.A.



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia” – S.A., excepţie ridicată de Sandu Ion Romică în Dosarul nr. 11.759/2004 al Judecătoriei Piteşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3 octombrie 2006, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea la 10 octombrie 2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 11.759/2004, Judecătoria Piteşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia” – S.A., excepţie ridicată de Sandu Ion Romică într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate de Societatea Comercială „Automobile Dacia” – S.A. Piteşti şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2004 încalcă art. 1 alin. (3) şi (4), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 108 alin. (1) şi art. 124 alin. (1)-(3) din Constituţie. Se consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât Guvernul, ca organ de autoritate publică administrativă, a dispus asupra modului de soluţionare a unui proces în curs de judecată, atât prin suspendarea executării silite, cât şi prin încălcarea independenţei autorităţii judecătoreşti. Se mai arată că este încălcat dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, prin introducerea, în mod ilegal, în cauză a unei persoane străine care tergiversează rezolvarea acesteia. Totodată, autorul excepţiei apreciază că sunt încălcate limitele şi condiţiile emiterii legii de abilitare şi este afectat regimul instituţiilor fundamentale ale statului.Judecătoria Piteşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că nu este încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât textul legal criticat este o normă de procedură şi poate fi adoptat pe calea unei ordonanţe de urgenţă. Totodată, se consideră că nu sunt încălcate nici prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi art. 124, în timp ce invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie nu prezintă relevanţă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arată că textele legale criticate nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât Guvernul poate adopta norme procedurale prin emiterea unei ordonanţe de urgenţă, cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. Se mai arată că dreptul la un proces echitabil nu este afectat, în niciun mod, prin subrogarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului în drepturile debitorului sau prin suspendarea executării silite până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti. Totodată, se apreciază că nici prevederile constituţionale referitoare la independenţa judecătorului şi la înfăptuirea justiţiei nu sunt încălcate, întrucât judecătorul trebuie să se supună legii, iar legea este cea care prevede modalitatea de soluţionare a cauzelor cu care instanţa a fost învestită.De asemenea, nu sunt înfrânte nici dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât toţi cei care se află în aceeaşi situaţie, îndeplinind condiţiile ipotezei legii, vor fi trataţi în mod egal de către judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textele legale criticate sunt norme speciale de procedură derogatorii de la dreptul comun cu privire la executarea silită pornită în anumite litigii, iar legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale. Totodată, se arată că prevederile art. 1 alin. (3) şi (4), precum şi art. 108 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia” – S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 septembrie 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 516/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.109 din 26 noiembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 2, respectiv pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 101/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iulie 2005, aprobată prin Legea nr. 314/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.010 din 15 noiembrie 2005. Textele legale criticate au următorul cuprins:– Art. 4: "(1) Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului dobândeşte calitate procesuală în toate procesele şi cererile cu care sunt şi vor fi învestite instanţele judecătoreşti având ca obiect şi care sunt în legătură cu sumele şi pretenţiile rezultate din executarea mandatului prevăzut la art. 1.(2) La cererea Societăţii Comerciale «Automobile Dacia» – S.A. sau din oficiu, instanţa judecătorească sesizată cu soluţionarea proceselor şi cererilor prevăzute la alin. (1) va proceda la introducerea în cauză a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului în toate cazurile în care constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată numai împotriva Societăţii Comerciale «Automobile Dacia» – S.A." … – Art. 5: "Prin derogare de la art. 403 şi 404 din Codul de procedură civilă, contestaţia la executare formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau de Societatea Comercială «Automobile Dacia» – S.A. împotriva executării silite pornite în temeiul hotărârii judecătoreşti date în procesele şi cererile prevăzute la art. 4 alin. (1) suspendă executarea silită până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestaţiei rămâne irevocabilă potrivit legii."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind principiile generale de organizare a statului român, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 108 alin. (1) privind actele Guvernului şi art. 124 alin. (1)-(3) privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Textul art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia” – S.A. prevede, în esenţă, că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului va dobândi, în mod obligatoriu, calitate procesuală în toate procesele şi cererile cu care sunt şi vor fi învestite instanţele judecătoreşti având ca obiect şi care sunt în legătură cu sumele şi pretenţiile rezultate din executarea mandatului ce priveşte negocierea şi semnarea unui act adiţional de modificare şi completare a Contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 4.072 din 2 iulie 1999, încheiat cu cumpărătorul Societăţii Comerciale „Automobile Dacia” – S.A., în timp ce art. 5 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea executării silite în cazul contestaţiei la executare formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau de Societatea Comercială „Automobile Dacia” – S.A. împotriva executării silite pornite în temeiul hotărârii judecătoreşti date în procesele şi cererile mai sus amintite, până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestaţiei rămâne irevocabilă potrivit legii.Cele două texte legale criticate sunt norme speciale de procedură, derogatorii de la dreptul comun cu privire la executarea silită pornită în anumite litigii, iar legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2004, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002, a statuat că, prin instituirea unor dispoziţii legale referitoare la subrogare, nu este încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât nu este împiedicată în niciun mod desfăşurarea cursului unui proces aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Astfel, în cauza de faţă, Curtea reţine că adoptarea unei soluţii legislative, derogatorii de la dreptul comun în materia intervenţiei terţilor în procesul civil, este justificată, în mod obiectiv şi raţional, de necesitatea înlăturării consecinţelor negative, apărute în etapa postprivatizare, care au fost generate de unele aspecte neprevăzute la încheierea contractului de privatizare a Societăţii Comerciale „Automobile Dacia” – S.A.În consecinţă, Curtea constată că este fără suport afirmaţia autorului excepţiei potrivit căreia, în cauză, este introdusă, în mod ilegal, o persoană străină de aceasta, situaţie care ar avea ca rezultat tergiversarea rezolvării litigiului.Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2004, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 367 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, a reţinut că nu orice intervenţie a puterii legiuitoare cu privire la desfăşurarea unor procese aflate în curs de soluţionare încalcă de principiu prevederile constituţionale, chiar Codul de procedură civilă prevăzând cazuri de suspendare legală a judecăţii unor cauze.Prin Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, Curtea a stabilit că instituirea anumitor restricţii, impuse de raţiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului nu înseamnă negarea posibilităţii acestuia de a şi-l realiza, tot aşa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acţiuni sau pentru exercitarea căilor de atac nu semnifică restrângerea accesului liber la justiţie.Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Burdov contra Rusiei, 2002, de exemplu, a stabilit că, deşi o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepţional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanţe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Dar această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanţei înseşi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în acest sens, sunt şi cazurile Di Pede contra Italiei, 1996, Zappia contra Italiei, 1996, şi Immobiliare Saffi contra Italiei, 1999).Având în vedere considerentele expuse mai sus şi raportând situaţia în cauză la acestea, Curtea reţine că, în speţă, există posibilitatea executării silite a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului cu privire la o creanţă, care are un cuantum foarte mare şi cu privire la care instanţele judecătoreşti, datorită unui ciclu procesual destul de contradictoriu, încă nu s-au pronunţat printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă. Prin executarea imediată a creanţei, astfel cum se arată în Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2005, se poate ajunge la prejudicierea însemnată a bugetului de stat, prin eventuala obligare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului de a plăti din bugetul propriu orice sumă pretinsă de domnul Sandu Ion Romică în legătură cu inovaţia „tabla exterioară capotă spate cu eleron înglobat la automobilele Dacia”. În consecinţă, Curtea constată că această stare de fapt excepţională a justificat adoptarea soluţiei legislative contestate, iar eventuala întârziere a executării creanţei până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestaţiei la executare rămâne irevocabilă potrivit legii este în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului amintită mai sus.Aşadar, Curtea constată că, în cauză, executarea silită a creanţelor care au ca obiect şi care sunt în legătură cu sumele şi pretenţiile rezultate din executarea mandatului prevăzut la art. 1 din ordonanţa de urgenţă nu este anulată, ci numai suspendată până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestaţiei la executare rămâne irevocabilă potrivit legii, fără ca acest lucru să aducă însăşi atingere posibilităţii obiective de realizare a creanţei.Curtea reţine că instituirea unor asemenea reguli de procedură nu echivalează cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât aceste norme asigură numai buna desfăşurare a judecăţii şi nicidecum nu impun adoptarea unei anumite soluţii de către instanţa de judecată. Numai aceasta din urmă rămâne a decide asupra litigiului aflat pe rolul său, textul în cauză neimpunând nicio soluţie cu privire la dezlegarea pricinii.În consecinţă, nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie şi nici a exigenţelor prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Astfel, Curtea constată că adoptarea unei asemenea soluţii legislative derogatorii de la dreptul comun a fost justificată, în mod obiectiv şi raţional, şi, în consecinţă, nu se poate susţine încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât egalitatea nu presupune uniformitate, iar, în acest caz, legiuitorul avea dreptul a impune un tratament juridic derogatoriu, având în vedere situaţia de fapt specială a Societăţii Comerciale "Automobile Dacia" – S.A.Curtea reţine că adoptarea unor asemenea norme procedurale printr-o ordonanţă de urgenţă nu este de natură să încalce prevederile art. 108 alin. (1) din Constituţie, dimpotrivă, acest text constituţional consacră posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanţe, fie de urgenţă, fie în baza unei legi speciale de abilitare.Invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie nu este relevantă, întrucât textul respectiv consacră un principiu general care stă la baza statului român, iar nu un drept, astfel că acest principiu nu poate fi considerat a fi încălcat decât, eventual, în măsura încălcării unuia din drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, garantate de Constituţie, sau a vreunui alt text constituţional relevant sub aspectul conţinutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia” – S.A., excepţie ridicată de Sandu Ion Romică în Dosarul nr. 11.759/2004 al Judecătoriei Piteşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește