DECIZIE nr. 688 din 31 mai 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimina Gagu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Coffee Management” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.057/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererii părţii "Costa International Limited", prin care aceasta solicită judecarea cauzei în lipsă.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate enumeră prerogativele dreptului titularului mărcii şi instituie obligaţiile negative ale terţilor, fără a aduce atingere normelor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 27.057/3/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Coffee Management” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect pretenţii decurgând din drepturi de autor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin instituirea unui drept exclusiv în favoarea titularului mărcii şi prin acordarea posibilităţii acestuia de a solicita interzicerea folosirii mărcii, fără a se face nicio distincţie între drepturile ce ar putea fi invocate de terţi, se creează un cadru vădit disproporţionat şi discriminatoriu, contrar dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. Consideră că soluţia legislativă criticată reprezintă o restrângere a exerciţiului drepturilor constituţionale invocate, care nu respectă exigenţele art. 53 din Legea fundamentală.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, nici la solicitarea Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, cu următorul cuprins:– Art. 35: "Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimţământul titularului:a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată; … b) un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul; … c) un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă, din folosirea semnului, fără motive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu. … În aplicarea alin. 2, titularul mărcii poate cere să fie interzise terţilor, în special, următoarele acte:a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; … b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în alt scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn; … c) importul sau exportul produselor sub acest semn; … d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate." … Curtea observă că prevederile art. 35 alin. 2 şi alin. 3 lit. c) din Legea nr. 84/1998 au fost modificate potrivit art. I pct. 26 şi 27 din Legea nr. 66/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 9 aprilie 2010, soluţia legislativă criticată fiind preluată. În urma republicării Legii nr. 84/1998 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 mai 2010, soluţia legislativă criticată se regăseşte în dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 84/1998, care au, în prezent, următorul conţinut: „(1) Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.(2) Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimţământul său: … a) un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată; … b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă; … c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia. … (3) În aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terţilor, în special, următoarele acte: … a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; … b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn; … c) punerea în liberă circulaţie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum şi acordarea oricărei alte destinaţii vamale, aşa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, produselor sub acest semn; … d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate." … Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra acestor dispoziţii de lege, care, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate, sunt transpuse în dreptul intern prevederile art. 5 referitoare la drepturile conferite de marcă, cuprinse în Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 299 din 8 noiembrie 2008.De asemenea, Curtea reţine că prevederile de lege criticate califică dreptul titularului asupra mărcii ca drept exclusiv, reglementând, în acelaşi timp, latura negativă a acestui drept, constând în posibilitatea titularului de a cere instanţei judecătoreşti să interzică terţilor utilizarea, în activitatea lor comercială, fără consimţământul său, a unui semn identic sau similar. De asemenea, titularul mărcii poate solicita să fie interzise terţilor actele enumerate exemplificativ de art. 36 alin. (3) din lege. Posibilitatea consacrată legal titularului mărcii, de a acţiona contra oricărei persoane care aduce atingere dreptului său, dă astfel expresie opozabilităţii erga omnes a acestui drept exclusiv.Totodată, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de proprietate intelectuală asupra mărcilor constituie un "bun" a cărui protecţie este asigurată prin dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunţată în Cauza Anheuser-Busch Inc. contra Portugaliei, 2007, Decizia pronunţată în Cauza Paeffgen GmbH contra Germaniei, 2007). De aceea, atingerile aduse dreptului titularului mărcii echivalează cu încălcarea dreptului său de proprietate, provocându-i prejudicii care trebuie reparate.În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile legale criticate instituie un remediu juridic pentru restabilirea ordinii de drept, care nu poate fi considerat contrar dreptului fundamental la un proces echitabil, dreptului la apărare şi nici regulilor constituţionale potrivit cărora "justiţia se înfăptuieşte în numele legii" şi este "unică, egală şi imparţială pentru toţi".Pe de altă parte, Curtea nu poate reţine critica textului legal referitoare la faptul că acesta nu face nicio distincţie între drepturile ce ar putea fi invocate de terţi, de vreme ce aprecierea caracterului legitim al acestor drepturi revine în exclusivitate instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei, iar, în cadrul procesului, partea interesată are posibilitatea de a invoca apărările pe care le consideră necesare şi de a beneficia de garanţiile care condiţionează dreptul la un proces echitabil.Totodată, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Faptul că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate pun la dispoziţia titularului mărcii mijloace juridice de protecţie a dreptului său nu echivalează cu crearea pentru acesta a unei situaţii juridice favorabile, privilegiate. În conflictul cu privire la marcă, titularul mărcii şi o terţă persoană sunt părţi situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferită justificând, în mod obiectiv şi raţional, un tratament juridic diferenţiat, compatibil, în acest caz, cu principiul egalităţii în drepturi.Având în vedere că nu s-a constatat încălcarea vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale, Curtea reţine că invocarea de către autorul excepţiei a prevederilor art. 53 din Constituţie este irelevantă, excepţia de neconstituţionalitate urmând să fie respinsă şi sub acest aspect.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Coffee Management” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.057/3/2009 al Tribunalului Bucureşti-Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Simina Gagu______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește