DECIZIE nr. 688 din 20 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă şi art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă şi art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ion Pană, reprezentantul acţionarilor Băncii Internaţionale a Religiilor – S.A., în Dosarul nr. 133.01/3/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin avocatul Vasilica Coroiu, cu împuternicire la dosar, RVA Insolvency Specialists S.P.R.L., prin avocatul Simona Maria Miloş, cu împuternicire la dosar, şi Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar, prin consilierul juridic Carmen Lazăr, cu împuternicire la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că autorul excepţiei, prin împuternicit, a depus la dosarul cauzei materiale documentare pentru susţinerea excepţiei. De asemenea, Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei, iar Consiliul de administraţie al Băncii Internaţionale a Religiilor – S.A. a depus note scrise pentru admiterea excepţiei.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care susţine excepţia de neconstituţionalitate astfel cum aceasta a fost formulată în faţa instanţei de judecată.Având cuvântul, reprezentantul RVA Insolvency Specialists S.P.R.L. arată că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu obiectul cauzei. Solicită respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată şi depune note scrise în acest sens.Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar solicită respingerea excepţiei, pentru motivele depuse la dosarul Curţii.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 133.01/3/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă şi art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ion Pană, reprezentantul acţionarilor Băncii Internaţionale a Religiilor – S.A., într-o cauză comercială ce are ca obiect procedura falimentului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că instanţa de judecată nu s-a supus prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, făcând posibilă situaţia ca o societate profesională nedesemnată legal să efectueze acte şi proceduri de lichidare a patrimoniului Băncii Internaţionale a Religiilor, fără ca aceasta să aibă competenţa legală de a efectua astfel de operaţiuni. Consideră că dispoziţiile art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 contravin prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, întrucât portofoliul de dosare ce se transmite de drept persoanelor fizice sau societăţii civile profesionale cu răspundere limitată nou-înfiinţate (SPRL) ori întreprinderii profesionale unipersonale cu răspundere limitată (IPURL) are la bază emiterea unor hotărâri judecătoreşti de numire a lichidatorului de către judecătorul-sindic, anumite persoane, fizice sau juridice, substituindu-se judecătorului şi hotărârii acestuia. Apreciază că „legiuitorul nu avea competenţa de a avea vreo imixtiune în ceea ce priveşte activitatea judecătorească”. Arată că transferul dosarelor echivalează cu un transfer al hotărârilor judecătoreşti, fapt ce contravine prevederilor art. 126 din Constituţie, deoarece nu poate exista o ingerinţă a unei puteri sau a unei persoane în actul de justiţie. Consideră că, în cazul în care societatea instituită iniţial ca lichidator în cauză s-ar fi transformat, conform legii, în societate profesională, ar fi avut calitatea de succesoare în drepturi şi obligaţii şi nu s-ar fi impus numirea unui alt lichidator. Prin hotărâre, în conformitate cu dispoziţiile legale, judecătorul-sindic trebuie să numească în cauză un alt lichidator. Arată că efectuarea procedurii de lichidare de către o persoană necompetentă atrage nulitatea tuturor actelor întocmite de către aceasta, având drept consecinţă prejudicierea gravă a intereselor creditorilor şi acţionarilor, astfel încât textul de lege criticat încalcă dreptul la un proces echitabil, prevăzut în cuprinsul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, autorul arată că acestea sunt discriminatorii, întrucât toţi cetăţenii ar trebui să se bucure de acelaşi tratament, în sensul suspendării cauzei, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu atât mai mult cu cât jurisprudenţa Curţii se poate schimba. Consideră că legiuitorul a impus anumite pârghii de cenzură la dispoziţia judecătorului, în locul Curţii Constituţionale. Arată că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituţie, deoarece dreptul judecătorului-sindic de a respinge cererea de suspendare este conferit în mod discriminatoriu faţă de ceilalţi magistraţi ce nu au acest drept.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că dispoziţiile art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 sunt justificate de evitarea unor blocaje la instanţele de judecată în ceea ce priveşte dosarele aflate pe rol. În ceea ce priveşte prevederile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 254/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 30 iulie 2007, rectificată prin Rectificarea din 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 13 septembrie 2007, şi ale art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, având următorul conţinut:– Art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006: „(3) Societăţile comerciale de practicieni în reorganizare şi lichidare îşi pot transmite întreg patrimoniul SPRL sau IPURL înfiinţate conform prevederilor legale, fără lichidare. Portofoliul de dosare se transmite de drept cabinetelor individuale, în cazul practicienilor în insolvenţă persoane fizice, sau SPRL ori IPURL nou-înfiinţate de către asociaţii acestora membri UNPIR, indiferent dacă societăţile comerciale de practicieni în insolvenţă care îl deţineau sunt radiate sau îşi continuă activitatea, fără însă a mai avea în obiectul de activitate reorganizarea şi lichidarea”;– Art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006: „(7) Prin derogare de la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror constituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională. Suspendarea va privi doar cererile care au legătură directă cu reglementarea atacată.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti. De asemenea, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, în ceea ce priveşte critica autorului potrivit căreia instanţa de judecată nu s-a supus prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi societatea instituită iniţial ca lichidator în cauză nu s-a transformat, conform legii, în societate profesională, Curtea constată că aceste aspecte nu constituie probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii de către instanţa de judecată, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, Curtea apreciază că textul criticat corespunde scopului şi caracterului special al procedurii insolvenţei, asigurând celeritatea acesteia, fără a leza în vreun fel rolul constituţional al instanţelor de judecată, în speţă tribunalele, prin judecătorul-sindic, în soluţionarea dosarelor având ca obiect procedura insolvenţei instituţiilor de credit, astfel încât dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie. De asemenea, textul nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la un recurs efectiv, prevăzute în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 prin raportare la art. 20 din Constituţie. Prin transmiterea portofoliului de dosare, prevăzută în cuprinsul textului criticat, nu se instituie o procedură inechitabilă, ci doar o diferenţă de regim impusă în vederea împlinirii cu celeritate a procedurii insolvenţei, existând posibilitatea efectivă pentru părţi de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de Convenţie. În considerarea angajamentelor asumate de autorităţile române în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, care au implicat identificarea şi eliminarea cât mai rapidă, în mod necesar, anterior aderării, a tuturor aspectelor ce constituie obstacole în calea liberei circulaţii în spaţiul comunitar a bunurilor, capitalurilor, serviciilor şi persoanelor, s-a impus, cu stringenţă, adoptarea unui act normativ, în regim de urgenţă, pentru modificarea reglementării profesiei de practician de insolvenţă. Astfel, transmiterea portofoliului de dosare, ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, a fost justificată de necesitatea evitării creării unor blocaje în ceea ce priveşte dosarele aflate pe rolul instanţele de judecată. De altfel, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, fapt ce nu constituie o ingerinţă a puterii legiuitoare în activitatea judecătorească, astfel încât textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie. Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007, s-a mai pronunţat, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, a reţinut că, prin derogare de la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reglementarea criticată corespunde scopului şi caracterului special al procedurii insolvenţei, asigurând celeritatea necesară procedurii, fără a leza în vreun fel rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România. Astfel, prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie. Prin aceeaşi decizie s-a mai reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Pentru aceste considerente, nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate a textului de lege criticat prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodată, s-a constatat că procedura insolvenţei este o procedură specială, caracterizată de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelaşi timp valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor. Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă şi art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ion Pană, reprezentantul acţionarilor Băncii Internaţionale a Religiilor – S.A., în Dosarul nr. 133.01/3/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Cristina Toma––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește