DECIZIE nr. 688 din 11 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 2 şi 3, art. 156 alin. 1 şi art. 171 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 2 şi 3, art. 156 alin. 1 şi art. 171 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Sighişoara în Dosarul nr. 2.272/2006 al Tribunalului Mureş – Secţia comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.272/2006, Tribunalul Mureş – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 2 şi 3, art. 156 alin. 1 şi art. 171 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Sighişoara într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece permit interpretări subiective, chiar arbitrare din partea instanţelor de judecată. Astfel, atunci când există posibilitatea unei interpretări şi aplicări neunitare din partea instanţelor, se încalcă independenţa justiţiei şi obligaţia judecătorului de a se subordona legii. Mai arată autorul excepţiei că în cauza dedusă instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională i-a fost respinsă o cerere de amânare şi a fost decăzut din dreptul de a mai propune şi administra probe, deşi, prin abrogarea art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, nedepunerea întâmpinării a rămas fără sancţiune.Tribunalul Mureş – Secţia comercială şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele criticate contribuie la urgentarea soluţionării cauzei şi la prevenirea exercitării abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanţa fiind în măsură de a cunoaşte încă de la început cadrul procesual, iar pârâtul fiind în drept să utilizeze un instrument procedural ce îi permite să-şi formuleze o apărare completă în raport cu susţinerile reclamantului.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, astfel cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 490/2006.Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 114^1 alin. 2 şi 3, art. 156 alin. 1 şi art. 171 din Codul de procedură civilă. Dispoziţiile art. 114^1 alin. 3 au fost modificate prin art. I pct. 21 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.Astfel, dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 114^1 alin. 2 şi 3: "Preşedintele va dispune în acelaşi timp să se comunice pârâtului, o dată cu citaţia, copii de pe cerere şi de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile. Pentru termenele următoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinată de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. 1.";– Art. 156 alin. 1: "Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.";– Art. 171: "Partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt, şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Asupra dispoziţiilor art. 114^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă – raportate la prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale – Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 448/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, statuând că obligaţia părţilor de a-şi exercită drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil, instituirea termenelor procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.De asemenea, asupra dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă – raportate la prevederile art. 24 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale – Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 490/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006, statuând că acestea nu constituie o restrângere a dreptului la apărare şi nici nu încalcă principiile constituţionale invocate, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.Totodată, facultatea instituită pentru judecător, de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea părţii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop, implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că nici dispoziţiile art. 171 din Codul de procedură civilă nu contravin dreptului la un proces echitabil sau dreptului la apărare, ci, dimpotrivă, dau posibilitatea părţii decăzute din dreptul de a administra o dovadă să se apere, discutând în fapt, şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 2 şi 3, art. 156 alin. 1 şi art. 171 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Sighişoara în Dosarul nr. 2.272/2006 al Tribunalului Mureş – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește