DECIZIE nr. 687 din 20 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. din Braşov în Dosarul nr. 1.045/COM/2004 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde consilierul juridic Rodica Rotaru pentru Societatea Comercială Perla Majestic – S.A. din Mamaia, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, consilierul juridic al Societăţii Comerciale Perla Majestic – S.A. solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierea din 11 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.045/COM/2004, Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. din Braşov cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Constanţa – Secţia comercială într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei ordonanţe preşedinţiale privind executarea unei hotărâri AGA.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia critică interpretarea dată de Curtea de Apel Constanţa şi modul de aplicare al textului de lege criticat, susţinând că acesta este neconstituţional, deoarece încalcă dispoziţiile art. 21 şi 129 din Constituţie, precum şi dreptul de a declara o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti, fiind astfel limitat accesul societăţii la actul de justiţie la toate nivelurile şi căile de atac prevăzute în mod nediscriminatoriu şi egal pentru toate părţile dintr-un litigiu.Curtea de apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal arată că dispoziţia de lege criticată nu încalcă prevederile art. 21 şi 129 din Constituţie. Arată că este în competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea unor proceduri speciale sau particularităţi procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor. Prin urmare, în considerarea unor situaţii deosebite se pot institui reguli şi modalităţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale. în cauză, în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, în cadrul căreia se poate solicita suspendarea executării hotărârii adunării generale, legiuitorul a înţeles să prevadă, ca particularitate, posibilitatea atacării cu recurs doar în situaţia în care s-a admis suspendarea executării hotărârii adunării generale, considerând situaţia aceasta ca fiind cea mai posibil de vătămat părţile în drepturile şi interesele lor.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. în acest sens arată că reglementarea posibilităţii exercitării căii de atac a recursului doar împotriva ordonanţei preşedinţiale prin care s-a dispus suspendarea executării hotărârii adunării generale constituie o normă procedurală derogatorie, menită să evite prejudicierea intereselor societăţii comerciale şi care răspunde unor raţiuni de ordin comercial, domeniu ce reclamă desfăşurarea cu celeritate a raporturilor juridice.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu înfrânge prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Deşi Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, de fapt, autorul excepţiei se referă la art. 133 alin. (3) din lege. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(3) împotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestei dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, şi ale art. 129, privind folosirea căilor de atac. De asemenea, din motivarea excepţiei rezultă că este invocată şi încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deşi acest text nu este indicat în mod expres.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa, în legătură cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, a statuat că Legea fundamentală lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată şi a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, cu condiţia să nu fie încălcate dispoziţiile constituţionale privind drepturile omului.De asemenea, Curtea a stabilit în mod constant, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că, în sensul Constituţiei, principiul egalităţii nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferenţă de tratament juridic în cazul unor situaţii diferite. Dimpotrivă, aplicarea unor tratamente juridice diferite pentru situaţii deosebite, când acestea se justifică în mod raţional şi obiectiv, este în acord cu principiul constituţional al egalităţii şi nediscriminării. Or, Curtea reţine că, în cauză, este normal ca legea să prevadă dreptul la recurs numai împotriva ordonanţei prin care se dispune suspendarea executării hotărârii luate de adunarea generală a acţionarilor, întrucât aceasta creează o situaţie care se abate de la regula caracterului obligatoriu al hotărârilor luate de adunarea generală, înscrisă în alin. (1) al art. 132 din Legea nr. 31/1990.În acelaşi timp, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit, cu valoare de principiu, că restrângerea prin lege a posibilităţii exercitării căilor de atac, ordinare sau extraordinare, în materie civilă, este constituţională, nefiind contrară art. 129 din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 3 din 30 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 15 iulie 1992, s-a statuat că „atât în sistemul nostru procedural, cât şi în alte ţări, legea exclude folosirea unor căi de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită modicităţii obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecţie a unor interese sociale, fie pentru că natura cauzei impune o rezolvare promptă şi definitivă”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂîn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. din Braşov în Dosarul nr. 1.045/COM/2004 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește