DECIZIE nr. 687 din 10 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, excepţie ridicată de Iorgu Grigore din Bucureşti în Dosarul nr. 22.475/299/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 22.475/299/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare. Excepţia a fost ridicată de Iorgu Grigore într-o cauză civilă în contradictoriu cu Garda financiară – Comisariatul General Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că:– art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care reglementează posibilitatea efectuării percheziţiei corporale a contravenientului fără a exista un mandat sau o hotărâre judecătorească în acest sens, contravine art. 15 alin. (1) şi art. 23 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece „percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege”, orice altfel de caz şi orice altfel de procedură, inclusiv cele relative la angrenarea în asemenea acţiuni a gardienilor publici, constituie o violare a libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei.”;– art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 este contrar art. 16 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie, întrucât stabileşte un regim privilegiat „pentru reţelele de magazine de tipul Cash amp;Carry”, ceea ce corespunde unei discriminări aplicate tuturor celorlalţi agenţi economici care nu fac parte din aceeaşi categorie şi, totodată, limitează accesul liber la o activitate economică „atât pe calea imixtiunii în modul de utilizare a resurselor băneşti, cât şi prin condiţionarea plafonului de cheltuieli în funcţie de partenerul de afaceri”.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, "dispoziţiile respective fiind necesare pentru combaterea evaziunii fiscale."În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în legătură cu prevederile art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, arată că acestea se referă la legitimarea contravenientului, ce are ca „finalitate strict stabilirea de către agentul constatator a identităţii contravenientului şi nu presupune obligativitatea percheziţiei corporale, ca măsură procesual penală, ci ca măsură cu caracter administrativ.” Mai arată că, în cazul refuzului legitimării, contravenientul este condus la secţia de poliţie pentru identificare şi numai „poliţistul, în cazurile nerespectării dispoziţiilor sale, este îndreptăţit să folosească forţa pentru legitimarea persoanei, potrivit art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.” În consecinţă, apreciază că art. 15 alin. (1) din Constituţie nu este încălcat, iar art. 23 alin. (1) şi (2) din aceasta nu este incident în cauză, textul referindu-se la libertatea individuală, iar în cazul de faţă nu are loc lipsirea de libertate a contravenientului. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.În ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Decizia nr. 1 din 18 ianuarie 2000 prin care s-a statuat că acestea nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte încălcarea art. 45 din Constituţie, Guvernul consideră că textul nu are incidenţă în cauză, el neprevăzând vreun impediment pentru desfăşurarea activităţii economice.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la textele de lege criticate, de exemplu, deciziile nr. 220/2006, nr. 175/2003 şi nr. 682/2005.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum şi art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 11 – capitolul II, secţiunea a 2-a, art. II, pct. 1 – din Legea nr. 507/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004.– Art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede: „[…] În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.”– Art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 prevede: „[…] (2) Prin excepţie de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plăţi în numerar în următoarele cazuri: […]; c) plăţi către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plăţile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei. Sunt interzise plăţile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit plăţi către o singură persoană juridică în limita unui plafon zilnic în numerar în sumă de 100.000.000 lei, în cazul plăţilor către reţelele de magazine de tipul Cash amp;Carry, care sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei în vigoare. Sunt interzise plăţile fragmentate în numerar către astfel de magazine, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 100.000.000 lei.”Autorul excepţiei consideră că prin aceste dispoziţii de lege se încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind Universalitatea, art. 16 alin. (1), potrivit căruia "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", art. 23 alin. (1) şi (2) referitor la libertatea individuală şi ale art. 45 Libertatea economică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. Prevederile art. 18 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, pentru critici asemănătoare celor din prezenta cauză şi tot prin raportare la art. 15 alin. (1) şi art. 23 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 220 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006, Curtea Constituţională, respingând excepţia ridicată, a constatat că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituţie. Textul de lege criticat se referă la legitimarea contravenientului, iar acest aspect are ca finalitate strict stabilirea de către agentul constatator a identităţii contravenientului şi nu presupune obligativitatea percheziţiei corporale, ca măsură procesual penală. Aceste măsuri au caracter administrativ. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, acestea nu au incidenţă în cauză, ele referindu-se la libertatea individuală.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.II. În ceea ce priveşte art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, în legătură cu care se susţine că este contrar art. 16 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie prin aceea că stabileşte „un regim privilegiat pentru reţelele de magazine de tipul Cash amp;Carry”, urmează a se constata următoarele: art. 5 alin. (2) din ordonanţa criticată stabileşte, cu titlu de excepţie de la prevederile alin. (1), posibilitatea ca persoanele juridice să efectueze plăţi în numerar, între altele, şi în cazul prevăzut la lit. c) plăţi „[…] către reţelele de magazine de tipul Cash amp;Carry, care sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei în vigoare”. Regula de la care textul de lege criticat derogă este stabilită la alin. (1) al art. 5, în sensul că operaţiunile de încasări şi plăţi dintre persoanele juridice se efectuează numai prin instrumente de plată fără numerar. Potrivit aceluiaşi text, scopul reglementării este „întărirea disciplinei financiare şi evitarea evaziunii fiscale […]”. Ca atare, ca şi celelalte cazuri prevăzute la alin. (2) al art. 5 din ordonanţă, şi exceptarea reţelelor de magazine de tipul Cash amp;Carry de la regula prevăzută de alin. (1) este justificată de interese de ordin general privind întărirea disciplinei financiar-valutare şi evitarea evaziunii fiscale. Agenţii economici trebuie să se integreze cadrului constituţional creat în concordanţă cu interesul public la care statul este obligat să vegheze. Acesta este sensul în care a statuat Curtea Constituţională, de exemplu, prin Decizia nr. 682 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 7 februarie 2006, cu prilejul soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate a art. 5 alin. (2) lit. c) fraza a doua din ordonanţă, care prevede, de asemenea, unul dintre cazurile derogatorii de la regulă. Reglementarea şi stabilirea acestor cazuri reprezintă o opţiune a legiuitorului, asupra căreia Curtea Constituţională nu este competentă să se pronunţe.În consecinţă, Curtea nu poate reţine, aşa cum susţine autorul excepţiei, încălcarea art. 16 alin. (1) şi a art. 45 din Constituţie.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, excepţie ridicată de Iorgu Grigore din Bucureşti în Dosarul nr. 22.475/299/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește