DECIZIE nr. 686 din 5 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Ghiţă Dohotaru în Dosarul nr. 531/32/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent arată că autorul excepţiei a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 531/32/2008, Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Ghiţă Dohotaru, într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 318 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă interzic intimatului dreptul de a formula contestaţie în anulare specială atunci când instanţa de recurs nu se pronunţă asupra excepţiilor şi apărărilor invocate de acesta, fiind încălcate în acest mod dispoziţiile art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi la neîngrădirea prin lege a acestuia şi ale art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se mai invocă şi încălcarea art. 6 paragraful 1 şi a art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. A arătat în acest sens că accesul liber la justiţie nu înseamnă, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, iar în cauză, dacă recursul este declarat de partea potrivnică, intimatul are dreptul de a-şi formula apărările prin întâmpinare, aşa cum a procedat în cauză autorul excepţiei, prin invocarea unor excepţii procesuale analizate de instanţă.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit motivării excepţiei, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 318 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie (…) sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi la neîngrădirea prin lege a acestuia şi ale art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.De asemenea, se mai invocă şi încălcarea art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea constată că a mai examinat constituţionalitatea prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 122 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, s-a reţinut că atât accesul la justiţie, cât şi folosirea căilor de atac se exercită în formele şi condiţiile procedurale instituite prin lege. Astfel, chiar dacă recursul este declarat de partea potrivnică, autorul excepţiei are dreptul de a-şi formula apărările pe care le consideră necesare şi de a combate probele adversarului în faţa instanţei care judecă această cale de atac.Totodată, Curtea Constituţională a stabilit prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. În acest sens sunt şi prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând vreun motiv care să determine reconsiderarea jurisprudenţei.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, Curtea constată că prevederile legale criticate instituie un mijloc procedural de acces la o instanţă superioară, la care pot apela toate persoanele aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare, şi anume părţile care au participat la soluţionarea recursului a cărui soluţionare este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.Pentru considerentele expuse mai sus, nu se poate reţine nicio contradicţie între textul de lege criticat şi dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 53 "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".Prin urmare, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevăzută de art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Ghiţă Dohotaru în Dosarul nr. 531/32/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește