DECIZIE nr. 684 din 5 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie invocată de Zenovia Mileşan, Mihaela Popescu şi Gabriela Burdujan în Dosarul nr. 6.137/62/2008 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece se aplică în mod egal tuturor creditorilor care iau parte la fuziunea sau la divizarea societăţii comerciale debitoare şi a căror creanţă este anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare. Nu se poate reţine nici încălcarea dreptului la un proces echitabil, având în vedere că legiuitorul a prevăzut calea de atac a opoziţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.137/62/2008, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost invocată de Zenovia Mileşan, Mihaela Popescu şi Gabriela Burdujan într-o cauză având ca obiect o opoziţie la un proiect de divizare a unei societăţi comerciale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie şi ale art. 135 alin. (1) referitoare la economia României, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Astfel, se arată că principiul egalităţii presupune egalitatea de tratament juridic a tuturor persoanelor care deţin aceeaşi calitate, în speţă aceea de creditor, întrucât scopul legii este acordarea unei protecţii adecvate tuturor creditorilor sociali. Textul de lege criticat instituie însă tratamente diferite, pe criteriul scadenţei creanţei, în sensul că pot face opoziţie numai creditorii a căror creanţă este anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare. În acelaşi sens, prin menţiunea referitoare la exigibilitatea creanţei este îngrădit liberul acces la justiţie al creditorilor care pot face opoziţie la proiectul de fuziune sau de divizare. Se mai invocă şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la caracterul de economie de piaţă al economiei României, prin faptul că statul nu îşi respectă rolul de a asigura tuturor operatorilor economici mijloace legale de intervenţie în organizarea şi funcţionarea internă a debitorilor lor, atunci când le este ameninţată posibilitatea satisfacerii creanţelor deţinute împotriva acestora.Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că legea oferă mijloace procedurale în vederea realizării creanţelor şi acelor creditori ale căror creanţe nu au îndeplinit condiţia exigibilităţii la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 164 din Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006, care au următorul cuprins: „Creditorii societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecţie adecvată a intereselor lor. Orice astfel de creditor, a cărui creanţă este anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare şi care nu este scadentă la data publicării, poate face opoziţie, în condiţiile art. 62.”În opinia autorilor excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie şi ale art. 135 alin. (1) referitoare la economia României, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:Prevederile art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se referă la posibilitatea creditorilor unei societăţi comerciale care îşi încetează existenţa, prin fuziune sau divizare, de a face opoziţie, în scopul protejării intereselor lor. Dreptul la opoziţie aparţine numai creditorilor ale căror creanţe sunt anterioare şi nescadente la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în Monitorul Oficial al României. Această ultimă condiţie a exigibilităţii creanţei este criticată de către autorul excepţiei, susţinându-se o inegalitate de tratament juridic între creditorii unei societăţi comerciale supuse fuziunii sau divizării, în sensul că aceştia pot face sau nu opoziţie în funcţie de data scadenţei creanţei.Curtea constată însă că dispoziţiile legale criticate sunt în deplin acord cu principiul constituţional al egalităţii în faţa legii, în măsura în care acesta nu presupune decât instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. În speţă însă nu se poate susţine o egalitate de situaţii între creditorii ale căror creanţe nu sunt scadente la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare a societăţii comerciale debitoare, faţă de acei creditori care deţin creanţe scadente la această dată. Prin urmare, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. E cuprins în partea a V-a din anexa la Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, prevederi conform cărora: „O diferenţă de tratament pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este considerată ca discriminatorie.”În cauză autorul excepţiei susţine şi încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie, arătând că menţiunea referitoare la exigibilitatea scadenţei încalcă liberul acces la justiţie al creditorilor îndreptăţiţi să facă opoziţie la fuziunea sau divizarea societăţii debitoare.Curtea constată, dimpotrivă, că legiuitorul a conferit acestora mijlocul procedural de a-şi valorifica creanţele în situaţia imposibilităţii recurgerii la opoziţie, în condiţiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, potrivit art. 243 alin. (3) din acelaşi act normativ, în cazul divizării, toate societăţile beneficiare sunt răspunzătoare pentru o obligaţie transferată în conformitate cu proiectul de divizare şi nerealizată, în limita activelor nete care le-au fost transferate prin divizare, cu excepţia societăţii căreia i-a fost transferată obligaţia respectivă, care răspunde nelimitat. Prin urmare, susţinerile autorului excepţiei referitoare la imposibilitatea valorificării în justiţie a drepturilor sale sunt nefondate.Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că nu sunt întemeiate nici susţinerile autorului excepţiei referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (1) referitoare la caracterul de economie de piaţă al economiei României, prin faptul că statul nu îşi respectă rolul de a asigura tuturor operatorilor economici mijloace legale de intervenţie în organizarea şi funcţionarea internă a debitorilor lor.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie invocată de Zenovia Mileşan, Mihaela Popescu şi Gabriela Burdujan în Dosarul nr. 6.137/62/2008 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește