DECIZIE nr. 684 din 11 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 18, art. 80 alin. (1) lit. b) şi d) şi art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorValentin Zoltan Puskas – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 18, art. 80 alin. (1) lit. b) şi d) şi art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valmet Production” – S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr. 76/120/ F/2006 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde partea Maria Ştefan, reprezentată prin avocatul Ion Stoichiţă, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsă fiind autorul excepţiei şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, apărătorul părţii Maria Ştefan solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, depunând concluzii scrise în acest sens.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 76/120/F/2006, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 18, art. 80 alin. (1) lit. b) şi d), art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valmet Production” – S.R.L. din Hunedoara – pârât într-o cerere introdusă de lichidatorul Societăţii Comerciale „B.A. Production” – S.R.L., aflată în faliment, de constatare a nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între autorul excepţiei şi debitor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, în cazul acţiunilor introduse de lichidator în baza art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006, este îngrădit accesul liber la justiţie pentru debitor, deoarece acesta nu poate fi reprezentat nici de administratorul special – având mandatul limitat, nici de lichidator – fiind titularul acţiunii în anulare. Totodată, se încalcă şi dreptul la un proces echitabil al terţului contractant, prin inexistenţa egalităţii armelor, acesta fiind în imposibilitate să-şi formuleze apărarea în contradictoriu cu debitorul.Cu privire la dispoziţiile art. 80 alin. (1) lit. b) şi d) şi art. 83 alin. (2) din Legea insolvenţei, autorul excepţiei susţine că acestea contravin art. 44 alin. (2) şi (8) din Constituţie, deoarece sancţionează buna-credinţă a terţului dobânditor şi înfrâng principiul securităţii circuitului civil. Totodată, instituie şi o inegalitate între proprietarul ce a dobândit un bun în mod licit şi care se înscrie la masa credală cu suma preţului plătit şi creditorii cu drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.Referitor la dispoziţiile art. 8 alin. (7) din aceeaşi lege, autorul excepţiei susţine că acestea instituie o inegalitate între cei ce invocă excepţii de neconstituţionalitate în dreptul comun şi cei ce invocă astfel de excepţii în procedura insolvenţei, deoarece aceştia din urmă nu beneficiază de suspendarea cauzei.Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, scopul reglementării fiind acela de a institui criterii corecte de operare şi tratament faţă de debitorul insolvent. Astfel, potrivit art. 5 din lege, debitorul, în situaţiile descrise, va fi citat în calitate de pârât, prin administratorul special. Cu privire la dispoziţiile art. 80 alin. (1) lit. b) şi d) şi ale art. 83 alin. (2), arată că acestea constituie o aplicare a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea pauliană, fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu instituie privilegii sau discriminări, nu contravin sub niciun aspect dreptului părţilor la un proces echitabil, fiind în deplină concordanţă şi cu prevederile art. 44 alin. (1) teza finală din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (7), art. 18, art. 80 alin. (1) lit. b) şi d) şi art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 8 alin. (7): "Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională.”;– Art. 18: "(1) După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.(2) Administratorul special are următoarele atribuţii: … a) exprimă intenţia debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2); … b) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 79 şi 80; … c) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege; … d) propune un plan de reorganizare; … e) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului; … f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi bilanţul de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului; … g) primeşte notificarea închiderii procedurii."; … – Art. 80 alin. (1) lit. b) şi d): "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:…………………………………………………………..b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; … …………………………………………………………..d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;"; … – Art. 83 alin. (2): "Terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul cu bună-credinţă şi fără intenţia de a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului. În caz contrar, terţul dobânditor pierde creanţa sau bunul rezultat din repunerea în situaţia anterioară, în favoarea averii debitorului. Reaua-credinţă a terţului dobânditor trebuie dovedită."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private şi alin. (8) referitoare la prezumţia dobândirii licite a averii, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie şi ale art. 6 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalităţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 80 şi art. 83 din Legea nr. 85/2006, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 748/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, statuând că acestea constituie o aplicare a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea pauliană, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acţiunii pauliene, şi anume creditorii, titularii acţiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor săi pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauză. Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate sancţionează tocmai reaua-credinţă în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părţilor contractante sau cel puţin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar, potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea niciun efect.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 raportată la prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece aceste dispoziţii instituie, cu îndeplinirea anumitor condiţii, o excepţie de la regula cuprinsă în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, excepţie ce corespunde scopului şi caracterului special al procedurii insolvenţei, asigurând celeritatea necesară acestei proceduri. Suspendarea cauzei ca urmare a ridicării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi considerată un „beneficiu”, aşa cum susţine autorul excepţiei, decât dacă se urmăreşte tergiversarea cauzei. Totodată, observăm că soluţionarea cauzei în care s-a ridicat această excepţie de neconstituţionalitate a fost suspendată de instanţa de judecată care a sesizat Curtea Constituţională.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din lege, Curtea reţine că nici aceasta nu poate fi primită astfel cum a fost formulată, întrucât autorul excepţiei are calitatea de pârât – terţ contractant, iar el susţine că dispoziţiile criticate încalcă accesul liber la justiţie al debitorului, nejustificând astfel niciun interes personal în invocarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 18, art. 80 alin. (1) lit. b) şi d) şi art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valmet Production” – S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr. 76/120/F/2006 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește