DECIZIE nr. 683 din 15 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Stan-Tutu Drăgulescu în Dosarul nr. 447/P/2005 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 447/P/2005, Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Stan-Tutu Drăgulescu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional deoarece este defectuos redactat, lipsa de claritate a termenilor folosiţi de legiuitor determinând încălcarea prezumţiei de nevinovăţie "în sensul că prin simpla acordare de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare se prezumă obţinerea unui folos necuvenit". Totodată, se arată că art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 încalcă liberul acces la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora, întrucât nu protejează interesele finanţatorului.Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, potrivit căruia „Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: […] b) acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor sau subvenţiilor ori neurmărirea creditelor restante”.Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (1), privind inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei, ale art. 45, referitoare la libertatea economică, şi ale art. 124, privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine: Art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, care incriminează faptele constând în „acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor sau subvenţiilor ori neurmărirea creditelor restante”, nu îngrădeşte libertatea economică, aşa cum este aceasta consfinţită de prevederile constituţionale. Dispoziţiile art. 45 din Legea fundamentală garantează exercitarea liberei iniţiative şi accesul persoanei la o activitate economică „în condiţiile legii”, iar textul de lege criticat nu face decât să sancţioneze nerespectarea unor astfel de condiţii legale stabilite cu privire la activitatea de creditare.De asemenea, Curtea constată că art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 nu conţine nici o prevedere de natură să împiedice părţile interesate să se prevaleze, fără nici o îngrădire, de toate garanţiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil, reglementat de dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), şi nu aduce atingere libertăţii individuale sau principiilor constituţionale care guvernează înfăptuirea justiţiei, neafectând în vreun fel imparţialitatea, unicitatea, egalitatea şi independenţa acesteia.Cât priveşte criticile referitoare la lipsa de claritate a prevederilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, acestea nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „[…] se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată […]” şi, prin urmare, nu are competenţa de a cenzura o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Stan-Tutu Drăgulescu în Dosarul nr. 447/P/2005 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește