DECIZIE nr. 682 din 31 mai 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Vasile Constantin în Dosarul nr. 1.636/216/2008 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea nr. 247/R din 13 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.636/216/2008, Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată de Vasile Constantin cu ocazia soluţionării recursului într-o cauză penală privind trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. 1 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 321 alin. 1 din Codul penal încalcă egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, libertatea individuală şi unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, întrucât incriminează fapta de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare a ordinii şi liniştii publice, pentru care pedeapsa aplicabilă este închisoarea, fără a face vreo diferenţiere sub aspectul gradului de pericol social, în condiţiile în care Legea nr. 61/1991 [pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice] prevede că fapte identice constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă.Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei vizează, în realitate, modificarea textului de lege criticat.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 321 alin. 1 din Codul penal, modificate prin Legea nr. 169/2002 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002, având următorul cuprins: „Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 23 alin. (1) referitoare la libertatea individuală şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 321 alin. 1 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 16 şi art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 541 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, reţinând că reglementarea cuprinsă în art. 321 alin. 1 din Codul penal este în spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire socială şi, din perspectiva unui viciu de constituţionalitate, este lipsit de relevanţă faptul că legiuitorul face sau nu o distincţie clară între dispoziţiile art. 321 alin. 1 din Codul penal şi cele ale art. 2 din Legea nr. 61/1991 [devenit art. 3 după republicarea Legii nr. 61/1991 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011].Sub acest aspect, Curtea a constatat că diferenţierea dintre cele două forme ale ilicitului, determinată de intensitatea şi gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite, este atributul exclusiv al legiuitorului.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele arătate mai sus, Curtea nu poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Vasile Constantin în Dosarul nr. 1.636/216/2008 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește