DECIZIE nr. 681 din 15 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepţie ridicată de Robert Paul Pencea în Dosarul nr. 3.285/2005 al Judecătoriei Giurgiu.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.285/2005, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepţie ridicată de Robert Paul Pencea în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin trimiterea expresă la art. 460 alin. 3 din Codul de procedură penală, care stabileşte participarea obligatorie a procurorului la judecarea cauzelor în cadrul procedurii la instanţa de executare, textul de lege criticat instituie obligativitatea participării procurorului şi la judecarea plângerii împotriva măsurilor luate de către administraţia penitenciarului cu privire la exercitarea drepturilor, plângere formulată de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. Autorul excepţiei consideră că prin aceasta se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi dispoziţiile constituţionale privind înfăptuirea justiţiei, întrucât realizarea actului de justiţie este atributul exclusiv şi suveran al instanţei de judecată, iar intervenţia procurorului în cadrul unei asemenea proceduri nu este justificată, nefiind puse în pericol interesele generale ale societăţii sau ale Ministerului Public.Judecătoria Giurgiu apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie. Se arată că procurorul, în calitatea sa de reprezentant al statului, poate participa la orice cauză atunci când consideră necesar. Indiferent dacă participarea procurorului este sau nu obligatorie, "concluziile sale în proces nu leagă judecătorul ce soluţionează cauza", deoarece, potrivit Constituţiei, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, aprobată prin Legea nr. 403/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 10 octombrie 2003, potrivit cărora „Plângerea se judecă potrivit art. 460 alin. 1 şi alin. 3-6 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător”.Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele cuprinse în art. 1 alin. (4), privind separaţia puterilor în stat, respectiv în art. 126 alin. (1), privind instanţele judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Curtea reţine că, potrivit Constituţiei, Ministerul Public este parte componentă a autorităţii judecătoreşti, şi nu a puterii executive sau a administraţiei publice. Ca urmare, participarea procurorului la judecarea cauzelor în faţa instanţelor de judecată, aşadar inclusiv la soluţionarea plângerii reglementate de art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003, nu este de natură să aducă atingere principiului separaţiei puterilor în stat.De altfel, instanţa de judecată, iar nu procurorul, este cea care urmează să aprecieze asupra legalităţii măsurilor luate de către administraţia penitenciarului cu privire la exercitarea drepturilor persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate şi tot aceasta pronunţă o hotărâre în cauză. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine încălcarea, prin textul de lege criticat, a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (1), potrivit cărora "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege".De altfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, prerogativele încredinţate procurorului de către legiuitor, privind participarea la judecarea cauzelor având ca obiect plângerea formulată de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate împotriva măsurilor luate de către administraţia penitenciarului, măsuri referitoare la exercitarea drepturilor, reprezintă o expresie a rolului Ministerului Public. Astfel, potrivit art. 131 din Constituţie, Ministerul Public are rolul de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepţie ridicată de Robert Paul Pencea în Dosarul nr. 3.285/2005 al Judecătoriei Giurgiu.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește