DECIZIE nr. 681 din 13 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (4) lit. k^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal



    Augustin Zegrean – preşedinte    Toni Greblă – judecător    Petre Lăzăroiu – judecător    Mircea Ştefan Minea – judecător    Daniel Marius Morar – judecător    Mona-Maria Pivniceru – judecător    Puskas Valentin Zoltan – judecător    Tudorel Toader – judecător    Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent1. Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (4) lit. k^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Dan Jitaru în Dosarul nr. 7.348/117/2013 al Tribunalului Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 360D/2014.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 13 noiembrie 2014, dată la care a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:3. Prin Încheierea civilă din 28 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.348/117/2013, Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (4) lit. k^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Dan Jitaru într-o cauză având ca obiect contencios administrativ fiscal.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că este încadrat în grad de handicap accentuat (fiind diagnosticat cu scleroză multiplă) şi realizează venituri din profesii liberale (exercită profesia de avocat). Susţine, în esenţă, că prevederile art. 55 alin. (4) lit. k^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt neconstituţionale în măsura în care induc „o discriminare directă a persoanelor încadrate în grad de handicap care realizează venituri din profesii liberale faţă de persoanele care realizează venituri din salarii, în sensul în care veniturile salariale nu sunt impozabile, iar veniturile din profesii liberale sunt supuse impozitării.”5. Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că "excepţia ar putea fi găsită ca fiind întemeiată, în măsura în care se poate interpreta că textul criticat induce o discriminare directă în raport de cele două categorii de venituri realizate de aceleaşi persoane încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, respectiv de apartenenţa persoanelor care realizează veniturile la profesiile liberale sau la celelalte profesii salarizate, cu încălcarea art. 16 din Constituţie, şi în măsura în care textul legal contravine principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 din Constituţie".6. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.7. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 55 alin. (4) lit. k^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica formulată prin raportare la dispoziţiile art. 16 şi art. 56 din Constituţie, deoarece autorul excepţiei vizează mai degrabă o lacună a legii, solicitând, în realitate, o completare a dispoziţiilor legale criticate în sensul de a se prevedea că sunt scutite de la plata impozitului şi veniturile obţinute din exercitarea profesiilor liberale. Or, o atare critică privind o omisiune de reglementare nu are relevanţă constituţională.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (4) lit. k^1) din cap. III intitulat "Venituri din salarii" al titlului III – Impozitul pe venit din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Textul de lege criticat are următorul conţinut:– Art. 55 alin. (4) lit. k^1): "Definirea veniturilor din salarii […]Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit: […]k^1) veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat;".11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", art. 50 referitor la Protecţia persoanelor cu handicap şi a celor ale art. 56 referitor la Contribuţii financiare. De asemenea, apreciază că este încălcat şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la Interzicerea discriminării.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia deduce neconstituţionalitatea art. 55 alin. (4) lit. k^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal din faptul că aceste prevederi de lege instituie o discriminare între persoanele încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, întrucât, potrivit textului de lege criticat, veniturile din salarii realizate de către această categorie de persoane nu sunt impozabile, neexistând însă o reglementare similară şi în cazul persoanelor fizice cu handicap grav sau accentuat care realizează venituri din profesii libere, în sensul scutirii şi a acestora de la plata impozitului pe aceste venituri.13. Din perspectiva criticii formulate, Curtea reţine următoarele:14. Analizând cadrul legislativ relevant în prezenta cauză, Curtea reţine că iniţial soluţia legislativă criticată era cuprinsă în art. 26 lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, care prevedea că „Persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiază de următoarele facilităţi fiscale:a) scutire de impozit pe veniturile din salarii şi indemnizaţii de natură salarială; … Aceste prevederi de lege au fost modificate prin Legea nr. 360/2009 pentru modificarea lit. a) a art. 26 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 24 noiembrie 2009, în sensul că „Persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiază de următoarele facilităţi fiscale:a) scutire de impozit pe veniturile din salarii, indemnizaţii de natură salarială şi pensii;". … Ulterior, art. 26 lit. a) din Legea nr. 448/2006 a fost abrogat prin art. I pct. 153 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009, iar prin art. I pct. 3 din Legea nr. 76/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 11 mai 2010, se prevede că art. 55 alin. (4) lit. k^1) din Codul fiscal se modifică şi va avea următorul cuprins: „Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:«k^1) veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat;»"Aşa fiind, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă iniţial în art. 26 lit. a) din Legea nr. 448/2006 a fost preluată în cuprinsul art. 55 alin. (4) lit. k^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, text de lege criticat în speţă.15. În acest context, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată în prezenta cauză a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 88 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 februarie 2008, prin care Curtea a constatat că, „Textul legal criticat acordă facilităţi fiscale numai persoanelor cu handicap care obţin venituri din salarii şi indemnizaţii de natură salarială, deşi ar fi trebuit să cuprindă toate persoanele cu handicap grav sau accentuat.”16. Critici similare au fost formulate şi din perspectiva unei discriminări instituite între persoanele cu handicap grav sau accentuat în ceea ce priveşte scutirile pe impozitul pe venit, în sensul includerii în această categorie şi a veniturilor din pensii realizate de persoanele cu handicap grav sau accentuat, nu numai a veniturilor obţinute din salarii de către aceste persoane.17. În acest sens, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 3 decembrie 2009, autorul excepţiei din aceea cauză preciza faptul că „statutul său de persoană cu handicap îl plasează întro situaţie egală cu cea a celorlalte persoane cu acelaşi statut care se bucură de scutiri de impozit” şi că „beneficiul scutirii de impozit ar trebui acordat şi pensionarilor”. Prin această decizie, Curtea a reţinut că, „într-adevăr, […] existenţa unui handicap presupune, pentru toate persoanele care se confruntă cu aceasta, eforturi comparabile de adaptare la condiţiile de trai. Se poate susţine că, în această lumină, sursa veniturilor obţinute nu poate plasa persoanele cu handicap într-o situaţie mai avantajoasă sau mai puţin avantajoasă.” Cu toate acestea, Curtea a apreciat că „opţiunea legiuitorului pentru acordarea unor scutiri de impozit nu a fost arbitrară, ci întemeiată pe o serie de considerente obiective”.18. De asemenea, prin Decizia nr. 320 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, autorul excepţiei de neconstituţionalitate din acea speţă susţinea că reglementarea legală este neconstituţională în măsura în care limitează sfera persoanelor cu handicap care beneficiază de scutire de impozit numai la salariaţi, fără a prevedea şi pensionarii, instituind astfel o discriminare între persoanele care fac parte din aceiaşi categorie. În acest sens, s-a invocat faptul că art. 50 din Constituţie are în vedere măsuri de protecţie socială pentru toate persoanele cu handicap, nu doar pentru unele dintre acestea. Analizând critica formulată, în considerentele acelei decizii, Curtea a reţinut faptul că „legiuitorul a înţeles să modifice cadrul normativ aplicabil persoanelor cu handicap grav sau accentuat în ceea ce priveşte scutirile de impozitul pe venit. Acest lucru rezultă din adoptarea Legii nr. 22/2010 pentru completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 4 martie 2010, al cărei articol unic introduce în cuprinsul Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal un nou articol, articolul 70^1, care stabileşte că «Prevederile referitoare la reţinerea impozitului pe venitul din pensii nu se aplică venitului din pensii realizat de persoanele cu handicap grav sau accentuat.»” Curtea precizează faptul că Legea nr. 22/2010 a fost ulterior abrogată prin art. III din Legea nr. 76/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar prin art. I pct. 4 din acest act normativ a fost introdus în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal un nou articol, respectiv articolul 68^1, intitulat „Venituri neimpozabile”, care prevede că „Nu sunt venituri impozabile veniturile din pensii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat”.19. Aşa fiind, Curtea constată că legiuitorul a corectat situaţia anterioară, chiar în sensul criticilor formulate de autorii excepţiilor de neconstituţionalitate, statuând că beneficiază de scutirile de impozitul pe venit, pe lângă veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat, şi veniturile din pensii realizate de aceeaşi categorie de persoane.20. În aceste condiţii, referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză, Curtea apreciază că facilităţile fiscale conferite de legiuitor au fost acordate tocmai în considerarea calităţii de persoană cu handicap grav sau accentuat, şi nu în funcţie de sursa veniturilor realizate, aşa încât de aceste facilităţi fiscale ar trebui să beneficieze toate persoanele aflate în această situaţie.21. În acest context, Curtea observă că art. 50 din Constituţie consacră dreptul persoanelor cu handicap de a se bucura de o protecţie specială, sens în care statul trebuie să asigure realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament al handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap la viaţa comunităţii. Pentru a da eficienţă acestei norme constituţionale, legiuitorul a reglementat un ansamblu de drepturi şi măsuri puse la dispoziţia persoanelor cu handicap pentru a facilita integrarea şi incluziunea socială a acestora, având în vedere tocmai statutul lor special.22. Astfel, Curtea reţine că Legea nr. 448/2006 a statuat principiile care stau la baza protecţiei persoanelor cu handicap, printre care şi prevenirea şi combaterea discriminării, egalizarea şanselor, egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă. De asemenea, art. 6 lit. h) din acest act normativ prevede că persoanele cu handicap beneficiază, printre altele, şi de drepturi la facilităţi fiscale, însă în mod egal, fără discriminare, în considerarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 50 teza întâi potrivit cărora „Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială”.23. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că statutul de persoană cu handicap trebuie să îi plaseze într-o poziţie egală pe toţi cei care au acest statut, care trebuie să se bucure în aceeaşi măsură de aceleaşi facilităţi fiscale, în speţă fiind vorba de scutiri de impozit pe veniturile realizate. În mod contrar, se instituie o situaţie discriminatorie în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, care este contrară principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie.24. Aşa fiind, Curtea apreciază că opţiunea legiuitorului pentru acordarea unor scutiri de impozit pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat care realizează venituri din salarii a fost justificată de necesitatea protejării veniturilor obţinute de către acestea, fiind întemeiată pe o serie de considerente obiective, şi anume încurajarea persoanelor cu handicap să se integreze în masa activă a populaţiei. Aşa fiind, pe considerentul egalităţii de tratament între persoanele cu handicap grav sau accentuat, facilităţile fiscale aplicate veniturilor de natură salarială ar trebui să se extindă şi asupra veniturilor obţinute din activităţi independente – profesii libere, aşa cum, de altfel, legiuitorul a înţeles să le extindă şi asupra veniturilor realizate din pensii de către persoanele cu handicap grav sau accentuat.25. Prin urmare, având rolul de garant al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, Curtea Constituţională nu poate ignora această situaţie discriminatorie născută în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, în speţă persoane cu handicap grav sau accentuat, cu consecinţa înfrângerii exigenţelor constituţionale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".26. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dan Jitaru în Dosarul nr. 7.348/117/2013 al Tribunalului Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 55 alin. (4) lit. k^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nu sunt venituri impozabile, în înţelesul impozitului pe venit, veniturile realizate în mod individual din exercitarea unei profesii libere de către persoanele cu handicap grav sau accentuat.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 13 noiembrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește