DECIZIE nr. 680 din 15 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, precum şi ale art. 371^2 alin. 3, art. 401 alin. 1^1 şi ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, aprobată prin Legea nr. 11/1994, a art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005 privind art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi a art. I pct. 70 şi pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă”, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ley Impex” – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 2.427/2005 al Judecătoriei Suceava.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.427/2005, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, aprobată prin Legea nr. 11/1994, a art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005 privind art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi a art. I pct. 70 şi pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă”. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Ley Impex” – S.R.L. din Suceava într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece prin măsurile de înlocuire a produsului sau de restituire a contravalorii actualizate se creează un regim discriminatoriu între comercianţi şi consumatori, aceştia din urmă beneficiind de privilegii. Mai arată că „măsurile” la care face referire textul de lege criticat sunt dispuse de către agenţii constatatori, şi nu de către o instanţă judecătorească, iar în lipsa unor norme metodologice de aplicare a acestora, ele nu pot fi atacate nici în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 şi nici pe calea unei contestaţii la executare, astfel fiind încălcate şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 124 alin. (1) şi art. 126 din Legea fundamentală.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005, se arată că, „prin modul în care sunt redactate”, acestea permit executorilor judecătoreşti să adauge la titlul executoriu sau să reactualizeze sumele cuprinse în acesta, fără încuviinţarea instanţei judecătoreşti, ceea ce împiedică accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, şi încalcă totodată art. 126 alin. (4) din aceasta.În sfârşit, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 70 şi 71 din Legea nr. 219/2005, „privind dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi alin. 3 din Codul de procedură civilă”, se susţine că prin instituirea obligaţiei de a depune cauţiune „se îngrădeşte în mod exagerat accesul la justiţie al contestatorului” şi se încălcă dreptul acestuia la apărare.Judecătoria Suceava apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate este neîntemeiată, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 403/2003, nr. 177/2002 şi nr. 404/2004.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile "art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, ale art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005, privind art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. I pct. 70 şi pct. 71 din Legea nr. 219/2005, privind art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă”.Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor a fost aprobată cu modificări şi completări prin art. 1 pct. 6 din Legea nr. 11/1994 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, iar dispoziţiile art. 15 din ordonanţă au fost modificate şi completate prin art. I pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 31 ianuarie 2000, şi prin art. I pct. 10 şi 11 din Legea nr. 37/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 2 februarie 2002.În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, Curtea observă că, potrivit criticilor formulate, excepţia de neconstituţionalitate priveşte, în realitate, dispoziţiile art. 371^2 alin. 3, art. 401 alin. 1^1 şi ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă.Textele de lege criticate prevăd:– Art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992: „Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziţionat ori a serviciului prestat se face imediat după constatarea imposibilităţii folosirii acestuia, dacă această situaţie nu este imputabilă consumatorului.Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizată a acestuia, calculată în funcţie de indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Valoarea actualizată astfel calculată nu va putea fi mai mică decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care agentul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de acelaşi fel, în momentul restituirii.Agentul economic are aceleaşi obligaţii pentru produsul sau serviciul înlocuit ca şi pentru produsul sau serviciul vândut iniţial.Persoanele împuternicite conform art. 49 să constate contravenţia şi să aplice sancţiunea prevăzută de prezenta ordonanţă vor stabili o dată cu sancţiunea şi măsuri de remediere, înlocuire a produsului ori a serviciului, precum şi restituirea contravalorii acestuia, după caz. "Art. 371^2 alin. 3, art. 401 alin. 1^1 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă prevăd:– Art. 371^2 alin. 3: "Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea sumei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.";– Art. 401 alin. 1^1: "Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.";– Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."În motivarea excepţiei se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (1), (2) şi (3), referitoare la accesul liber la justiţie, exercitarea neîngrădită a acestui drept şi dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 24 alin. (1), care garantează dreptul la apărare, art. 124 alin. (1), privind înfăptuirea justiţiei în numele legii, şi ale art. 126 alin. (1) şi (5), referitoare la realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, respectiv la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea Constituţională reţine următoarele:I. Dispoziţiile art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Legea fundamentală, Curtea constatând, prin deciziile nr. 277 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003, şi nr. 403 din 28 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, conformitatea acestora cu textele menţionate din Constituţie.Cât priveşte criticile potrivit cărora art. 15 din ordonanţă contravine prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (1), referitoare la înfăptuirea justiţiei în numele legii, şi ale art. 126, privind instanţele judecătoreşti, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate. Aceasta deoarece, prin formularea contestaţiei împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, contravenientului-comerciant îi este garantat accesul liber la justiţie şi beneficiul drepturilor şi garanţiilor procesuale specifice unui proces echitabil.II. În ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 265 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 29 iulie 2003, reţinând că acestea nu împiedică accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, şi nici nu contravin prevederilor art. 126 alin. (1) şi (5) din aceasta, referitoare la instanţele judecătoreşti.Chiar dacă dispoziţiile art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005 au modificat art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea nu au schimbat soluţia legislativă de principiu a textului în redactarea anterioară, astfel că atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în decizia amintită îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Cât priveşte dispoziţiile "art. I pct. 70 din Legea nr. 219/2005„, criticate de autorul excepţiei, Curtea constată că, în realitate, acestea nu vizează prevederile art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, ci se referă la introducerea unui nou alineat, alin. 1^1, la art. 401 din acelaşi cod, potrivit căruia contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită. Întrucât argumentele de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei privesc instituirea obligaţiei de a plăti cauţiune, Curtea observă că dispoziţiile art. 401 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă au fost greşit indicate, iar criticile ce susţin pretinsa lor neconstituţionalitate sunt, practic, fără obiect, în condiţiile în care dispoziţiile de lege atacate au, în realitate, un conţinut complet diferit faţă de cel vizat de autorul excepţiei. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.Curtea constată că dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005, reglementează procedura de acordare a suspendării provizorii pentru cazuri urgente şi în anumite condiţii. Or, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are drept exclusiv de legiferare, fără a împiedica accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare al debitorului, drepturi care, de altfel, au şi fost exercitate în condiţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, precum şi ale art. 371^2 alin. 3, art. 401 alin. 1^1 şi ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ley Impex” – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 2.427/2005 al Judecătoriei Suceava.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește