DECIZIE nr. 68 din 27 februarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 şi ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 şi ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Catalina Chiricuta în Dosarul nr. 3.280/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 4 iulie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.280/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 şi ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Excepţia a fost formulată de Catalina Chiricuta în cadrul unui proces civil aflat în recurs.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii, ale art. 21 alin. (2), care consacra accesul liber la justiţie, ale art. 24, referitor la dreptul la apărare, precum şi ale art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă.Tribunalul Bucureşti -Secţia a IV-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece "legiuitorul a urmărit ca litigiile de muncă să fie soluţionate cu celeritate, într-un interval de timp mai scurt, având în vedere natura raporturilor juridice deduse judecaţii şi în acest sens a prevăzut termene procedurale scurte şi a suprimat calea de atac ordinară apelului".Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, ţinând seama şi de jurisprudenta Curţii Constituţionale, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece prin acestea "sunt instituite reguli deosebite în vederea asigurării celeritatii soluţionării conflictelor de drepturi, al căror obiect constau, în majoritatea cazurilor, în cererile salariaţilor privind anularea măsurii desfacerii contractului individual de muncă şi reintegrarea în munca ori pretenţii privind drepturi neacordate de către angajator".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 alin. (1), ale art. 80 şi ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999. Aceste texte de lege au următorul cuprins:– Art. 79 alin. (1): "Hotărârile instanţei de fond sunt definitive.";– Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.";– Art. 81 alin. (1): "În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza."Autorul excepţiei susţine ca aceste texte de lege încalcă următoarele prevederi constituţionale:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";– Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";– Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … De asemenea, se considera ca dispoziţiile legale criticate intră în conflict cu cele ale art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Tribunalele judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în ultima instanţa".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 79 alin. (1), ale art. 80 şi ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, ce instituie principiul neretroactivitatii legii, întrucât nu conţin nici o prevedere cu caracter de retroactivitate şi, în consecinţa, hotărârile instanţelor judecătoreşti competente să soluţioneze litigii de muncă rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate, cum de altfel rezultă din dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.Curtea constata, de asemenea, ca, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi ale art. 24 din Constituţie, ce garantează exercitarea dreptului la acces liber la justiţie şi, respectiv, a dreptului la apărare, dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate este invocată nu contravin nici acestor prevederi constituţionale, întrucât accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare presupun accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti fiind de competenţa exclusiva a legiuitorului.Aceasta concluzie rezultă din dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora: "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", şi din dispoziţiile art. 128 din Constituţie, potrivit cărora "Împotriva hotărârilor instanţelor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."Curtea Constituţională, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat ca "Accesul la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competenţa şi procedura de judecată stabilite de lege."De asemenea, prin Decizia nr. 60 din 14 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, Curtea Constituţională a statuat ca accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile "accesul la toate structurile judecătoreşti – judecătorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Suprema de Justiţie – şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti, în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite." În acelaşi sens sunt şi alte decizii ale Curţii Constituţionale, ca de exemplu Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.Considerentele pe care s-au bazat soluţiile anterioare ale Curţii Constituţionale sunt valabile şi în cauza de faţa, astfel că nu exista nici un motiv pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 şi ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Catalina Chiricuta în Dosarul nr. 3.280/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește