DECIZIE Nr. 68*) din 14 iunie 1994

Notă …
*) Definitivă prin nerecurare. Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorFlorentina Geangu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata: În faţa Judecătoriei Petrosani s-a invocat, de către Societatea Comercială "Conpet" – S.A. Petrosani, excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 85/1992, a art. 1 din Decretul-lege nr. 61/1990 şi a art. 22 şi 51 din Legea nr. 5/1973 în mai multe dosare aflate pe rolul acestei instanţe (nr. 5724/1993, nr. 2712/1993, nr. 3364/1993, nr. 2713/1993, nr. 3354/1993, nr. 2247/1993, nr. 3350/1993, nr. 3346/1993, nr. 2248/1993, nr. 2708/1993, nr. 3353/1993 şi nr. 2714/1993), motivând ca acestea contravin dispoziţiilor art. 41 din Constituţie. Curtea Constituţională a fost sesizată prin încheierile pronunţate la termenele din 14 ianuarie 1994, 16 februarie 1994, 23 februarie 1994 şi 6 aprilie 1994, formindu-se dosarele cu numerele: 20C/1994, 25C/1994, 26C/1994, 27C/1994 28C/1994, 31C/1994, 32C/1994, 33C/1994, 34C/1994, 35C/1994, 36C/1994 şi 42C/1994. Deoarece instanţa nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţiile invocate, conform art. 12 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale s-a solicitat completare încheierii de sesizare şi trimiterea dosarelor în care s-au invocat excepţiile. Judecătoria Petrosani apreciază ca articolele a căror neconstituţionalitate se invoca sunt în spiritul normelor cuprinse în Constituţie, care ocrotesc proprietatea în România. În vederea soluţionării excepţiei, Curtea Constituţională a solicitat, în baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu poate fi admisă deoarece aceste prevederi nu contravin art. 41 din Constituţie. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca, urmărind evoluţia reglementărilor legale în materie, în inlantuirea lor logica, rezultă opţiunea constanta a puterii legiuitoare de a crea prin lege posibilitatea ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile statului ori din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat sa devină proprietar al locuinţei respective, prin cumpărare, în condiţiile în care, potrivit Legii nr. 15/1990, întreprinderile transformate în societăţi comerciale sau regii autonome au devenit proprietare ale locuinţelor construite din fondurile proprii. Senatul apreciază ca prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale şi, în consecinţa, excepţia este vadit neîntemeiată. Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere. Având în vedere ca prin raportul întocmit în cauza s-a propus conexarea excepţiilor întrucît ele privesc aceleaşi dispoziţii legale şi pentru o mai buna administrare a justiţiei, în şedinţa din 14 iunie 1994 Curtea a dispus conexarea, urmînd a se pronunţa asupra tuturor excepţiilor prin decizia de faţa. CURTEA CONSTITUŢIONALĂexaminînd dosarele nr. 5724/1993, nr. 2172/1993, nr. 3364/1993, nr. 2713/1993, nr. 3354/1993, nr. 2247/1993, nr. 3350/1993, nr. 3346/1993, nr. 2248/1993, nr. 2708/1993, nr. 3353/1993 şi nr. 2714/1993, punctele de vedere ale Senatului şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, ale art. 1 din Decretul – lege nr. 61/1990 şi ale art. 22 şi 51 din Legea nr. 5/1973, prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile art. 41, art. 43, art. 134 şi ale art. 145 din Constituţie, retine următoarele: Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe asupra tuturor excepţiilor invocate. Prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat s-a stabilit ca „Locuintele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decît locuintele de intervenţie, vor fi vîndute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător. Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unităţilor proprietare. Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1, conform Decretului-lege nr. 61/1990 şi prezentei legi, se fac de către unităţile proprietare sau de către unităţile specializate în vânzarea locuinţelor, pe bază de contract de prestări de servicii, cu un comision de 1% calculat la preţul de vînzare. Prin locuinţe de intervenţie de înţelege locuintele situate în incinta unităţilor economice sau bugetare de stat, cît şi cele legate nemijlocit de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale persoanelor care le ocupa". Cu privire la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 10/1994, rămasă definitivă prin nerecurare şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, constatind ca dispoziţiile sale sunt constituţionale. În acelaşi sens sunt şi deciziile nr. 26, nr. 27 şi nr. 28 din 23 martie 1994, rămase, de asemenea, definitive prin nerecurare şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 6 iunie 1994. Constituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 s-a motivat în deciziile nominalizare prin aceea ca: – art. 41 din Constituţie da legii posibilitatea de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Astfel, deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuintele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a opţiunii ca fiecare chiriaş din asemenea locuinţe sa devină proprietar nu poate fi privită decît numai ca o limita stabilită de lege (art. 41 din Constituţie) a dreptului de proprietate exercitat de societatea comercială în al carei patrimoniu se afla locuintele construite din fondurile proprii ale întreprinderii, asa cum de altfel tot o limita este şi exceptarea de la vînzare a locuinţelor de intervenţie; – se asigura chiriaşilor dreptul şi prioritatea la cumpărarea locuinţelor, dând astfel expresie dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie cu privire la obligaţia statului de a crea condiţii necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi mai ales de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent; – este o norma de justiţie socială şi economică, dând posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect, în vechiul sistem statal juridic. Ca atare, dispoziţiile sale sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 şi art. 135 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral. În strinsa legătură cu art. 7 din Legea nr. 85/1992 este şi art. 1 din Decretul-lege nr. 61/1990, care prevede că „Întreprinderile pentru vânzarea locuinţelor şi oficiile specializate pot vinde către populaţie locuintele construite din fondurile statului, în condiţiile prezentului decret-lege”. În art. 7 din Legea nr. 85/1992 se prevede că vânzarea se poate face şi de către unităţile proprietate. Nici unul dintre aceste texte nu este neconstitutional, din moment ce stabilesc doar unităţile prin care se poate face vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului. În legătură cu art. 22 din Legea nr. 5/1973, trebuie reţinut conţinutul sau, în sensul că „În caz de divorţ, dacă sotii nu au convenit altfel, beneficiarul contractului privitor la locuinta foloseşte soţului căruia i s-au dat în îngrijire copii, iar în cazul când nu sunt copii, soţului care a obţinut divorţul. În toate celelalte situaţii, instanţa care pronunţa divorţul va hotărî care dintre soţi va avea beneficiul contractului privitor la locuinta". Curtea constata ca acest articol de lege nu are legătură cu soluţionarea cauzei. De altfel, prin Decizia nr. 69/1993, rămasă definitivă prin nerecurare şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994, Curtea Constituţională a constatat ca dispoziţiile acestui text sunt constituţionale. Cît priveşte art. 51 din Legea nr.5/1973, acesta stabileşte modul în care pot fi închiriate suprafeţele locative din clădirile proprietate de stat aflate în administrarea întreprinderilor şi a organizaţiilor economice de stat. Faptul ca legea determina condiţiile în care se face închirierea nu poate fi considerat ca vine în contradictie cu prevederile art. 41 din Constituţie, deoarece textul dispune în alin. 1 ca legea stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Deoarece cu privire la art. 7 din Legea nr. 85/1992 şi la art. 22 din Legea nr. 5/1973 Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că sunt constituţionale, iar motivarea data în deciziile Curţii este pe deplin valabilă şi în cauzele de faţa, şi din moment ce de la rămînerea lor definitivă nu a intervenit nici un element nou şi deci Curtea nu are motive să se îndepărteze de la practica sa, precum şi datorită faptului că nu exista contradictii între dispoziţiile constituţionale şi cele ale art. 1 din Decretul-lege nr. 61/1990 ori ale art. 51 din Legea nr. 5/1973, excepţiile de neconstituţionalitate invocate urmează a fi respinse ca vadit nefondate, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate cu privire la prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992, ale art. 1 din Decretul-lege nr. 61/1990 şi ale art. 22 şi art. 51 din Legea nr. 5/1973, invocate de Societatea Comercială „Conpet”- S.A. Petrosani în dosarele nr. 5724/1993, nr. 2172/1993, nr. 3364/1993, nr. 2713/1993, nr. 3354/1993, nr. 2247/1993, nr. 3350/1993, nr. 3346/1993, nr. 2248/1993, nr. 2708/1993, nr. 3353/1993 şi nr. 2714/1993 ale Judecătoriei Petrosani. 2. Constata ca, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie, Decizia Curţii Constituţionale nr. 10/1994 este obligatorie, iar rezolvarea proceselor, în speta, de către Judecătoria Petrosani, urmează a se face cu luarea în considerare a acestei decizii. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la 14 iunie 1994. PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește