DECIZIE nr. 679 din 15 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Liviu Ştefan Cojocaru în Dosarul nr. 1.317/2005 al Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.317/2005, Curtea de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Liviu Ştefan Cojocaru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (4), precum şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, deoarece, în temeiul prevederilor legale criticate, proprietarul îşi pierde dreptul său de proprietate prin nerespectarea unui termen de natură administrativă, fiind încălcat şi principiul constituţional al accesului liber la justiţie, datorită obligativităţii parcurgerii unei jurisdicţii speciale administrative.Curtea de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă apreciază că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, cu următorul conţinut: „(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.”Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare.În prezent, art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 22 alin. (5), cu acelaşi conţinut.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (4), referitoare la accesul liber la justiţie şi la caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, şi în art. 136 alin. (5), privind caracterul inviolabil al proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 22 alin. (5), au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea statuând, prin mai multe decizii, că aceste texte de lege sunt constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 99 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 aprilie 2005, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă art. 21 alin. (1) din Constituţie, referitor la accesul liber la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.În ceea ce priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (4), privind caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor administrative, prin Decizia nr. 307 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 26 iulie 2005, Curtea a reţinut că prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, în prezent art. 22 alin. (5), instituie obligativitatea procedurii administrative prealabile a notificării pentru obţinerea reparaţiilor în natură sau prin echivalent pe care legea le prevede, şi nu o jurisdicţie specială administrativă.De asemenea, prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 9 aprilie 2004, Curtea a examinat constituţionalitatea art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin raportare, între alte dispoziţii, şi la cele cuprinse în art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală, şi a reţinut că acesta este constituţional.Cele statuate prin deciziile anterior menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Liviu Ştefan Cojocaru în Dosarul nr. 1.317/2005 al Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește