DECIZIE nr. 676 din 12 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Orange România” – S.A. în Dosarul nr. 18.075/300/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 18.075/300/2006, Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 32 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii”.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Orange România" – S.A. într-un recurs declarat împotriva unei decizii civile având ca obiect "obligaţia de a face".În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 afectează exercitarea liberului acces la justiţie prin aceea că limitează cererile ce pot fi introduse de organul care a aplicat sancţiunea şi, implicit, apărările pe care persoana sancţionată le poate formula. Se arată că, în speţa dedusă judecăţii, „s-a ajuns la situaţia ca organul emitent al unui proces-verbal de contravenţie să introducă o acţiune în justiţie împotriva căreia pârâtul-contravenient nu se poate apăra, opunându-i un act administrativ valabil, prin care să dovedească remedierea faptelor ce constituie contravenţie, deoarece este în imposibilitatea de a îl obţine”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă opinează în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale examinate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curţii, apreciază că prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 sunt constituţionale. Dispoziţiile legale privind posibilitatea organului care a aplicat sancţiunea de a sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional nu s-au conformat, în termen, celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Mai mult, în cazul sesizării instanţelor judecătoreşti, contravenientul beneficiază de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următoarea redactare:– Art. 32 alin. (1): "În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei; … b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal." … Dispoziţiile art. 28 alin. (1), la care textul mai sus redat face trimitere, prevăd următoarele: "(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei."Autorul excepţiei apreciază că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii îngrădesc exercitarea liberului acces la justiţie şi contravin caracterului echitabil al unui proces, deoarece pârâtul-contravenient, care, potrivit sancţiunii primite, a oprit executarea lucrărilor, dar nu a reuşit, în termenul stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, încadrarea acestora în prevederile autorizaţiei sau, după caz, desfiinţarea lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, se află în imposibilitatea de a se apăra, în condiţiile în care organul emitent, care are şi calitatea de reclamant în proces, sesizează instanţa de judecată pentru a dispune „încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei” sau „desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal”. Cu alte cuvinte, cum încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal depinde, în egală măsură, de voinţa autorităţii administraţiei publice competente în materie, procesul declanşat prin sesizarea formulată de aceeaşi autoritate are un caracter inechitabil faţă de contravenient.Curtea observă că procesul-verbal de constare a contravenţiei conţine, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, un termen înăuntrul căruia contravenientul, sancţionat deja cu amendă şi oprirea executării lucrărilor, are posibilitatea şi obligaţia, după caz, de a intră în legalitate prin luarea unor măsuri specifice de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a construcţiilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia. Faptul că, pentru a intră în legalitate, contravenientul trebuie să solicite autorizaţia de construire aceluiaşi organ care a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi a aplicat şi sancţiunea nu este de natură a impieta asupra caracterului echitabil al procesului şi nici asupra liberului acces la justiţie. Autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire, autoritate ce aparţine administraţiei publice locale, are obligaţia, conform art. 7 alin. (1) din legea criticată, să emită autorizaţia solicitată în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, în caz contrar aplicându-se reglementările în materia contenciosului administrativ. Pe de altă parte, procesul-verbal de constatare a contravenţiei ar trebui să cuprindă un termen rezonabil înăuntrul căruia contravenientul să aibă posibilitatea reală să între în legalitate, ceea ce implică respectarea termenelor stabilite de lege pentru obţinerea autorizaţiilor necesare în acest sens. Neconcordanţa însă dintre aceste termene legale şi cel stabilit în procesul-verbal prevăzut de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 nu reprezintă un aspect de natură să atragă neconstituţionalitatea art. 32 alin. (1) din acelaşi act normativ, acestea fiind chestiuni legate de aplicarea legii de către organele competente în materie.În ceea ce priveşte competenţa de a sesiza instanţa de judecată pentru nerespectarea măsurilor dispuse prin procesulverbal de constatare a contravenţiei, aceasta aparţine, în mod justificat, aceloraşi organe abilitate să constate şi să aplice sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor referitoare la autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Pe de altă parte, fiind declanşat un proces, chiar şi la sesizarea organului care a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei, instanţa de judecată este cea care va soluţiona cauza şi va dispune măsurile corespunzătoare, în cadrul unui litigiu de natură să asigure părţilor, deci şi pârâtului, toate garanţiile procedurale pe care le presupune exercitarea liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Orange România” – S.A. în Dosarul nr. 18.075/300/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește