DECIZIE nr. 676 din 10 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil, excepţie ridicată de Banca Populară Română Cooperativa de Credit – Agenţia Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real – Reorganizare, Administrare, Lichidare” – S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.074/2006 al Judecătoriei Tulcea.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.074/2006, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil, excepţie ridicată de Banca Populară Română Cooperativa de Credit – Agenţia Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real – Reorganizare, Administrare, Lichidare” – S.R.L. Bucureşti într-un litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de constatare a nulităţii absolute a clauzei penale cuprinse într-un contract de împrumut.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că Legea nr. 313/1879 contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie, întrucât privează pe creditor de un drept al său convenit pe cale convenţională, şi anume acela de a sancţiona debitorul care nu îşi achită ratele la scadenţa convenită, prin stabilirea unei clauze penale.Judecătoria Tulcea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, fiind respectate prevederile art. 21 din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât reglementarea în discuţie asigură un tratament juridic egal pentru toţi cei interesaţi în realizarea aceloraşi drepturi, dându-se astfel urmare cerinţelor prevederilor art. 16 din Constituţie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât textul legal criticat nu îngrădeşte dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 40 din 20 februarie 1879, şi are următorul cuprins:– Art. 1: "Clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestaţii în natură, este şi va rămânea anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilităţii creanţei va cădea în urma promulgării acestei legi.Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzuta de art. 1589 din Codul civil, sau, în caz de alte obligaţiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil.";– Art. 2: "Dacă clauza penală nu va fi stipulată direct, ci va fi deghizată sub o altă formă, sau va rezultă din condiţiunile actului, judecătorul va aprecia şi va putea anula din contract aceea ce ar avea caracterul de clauză penală, putând aplica, după cazuri, art. 1589 sau art. 1084 din Codul civil.";– Art. 3: "La art. 1089 din Codul civil se adaugă următorul aliniat:«Clauza prin care, de mai înainte şi în momentul formării unei convenţiuni alta decât o convenţiune comercială, se va stipula dobânda la dobânzile datorate pentru un an, sau pentru mai puţin ori mai mult de un an, sau la alte venituri viitoare, se va declara nulă»".Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectul avut în vedere de autorul excepţiei. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 541 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 8 august 2006, a constatat că dispoziţiile Legii nr. 313/1879 sunt constituţionale, stabilind că prevederile Constituţiei garantează liberul acces la justiţie în măsura în care este satisfăcută cerinţa imperativă privind legitimitatea dreptului sau a interesului apărat. Or, în condiţiile în care legea interzice instituirea clauzei penale în contractele de împrumut sau prestaţii în natură, sub sancţiunea nulităţii, potrivit art. 966 coroborat cu art. 968 din Codul civil, ce prevăd că obligaţia fondată pe o cauză ilicită , prohibită de legi, nu poate avea nici un efect, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 nu pot fi invocate într-o astfel de situaţie, dreptul a cărui valorificare se pretinde în justiţie fiind, în mod vădit, nelegitim.Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil, excepţie ridicată de Banca Populară Română Cooperativa de Credit – Agenţia Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real – Reorganizare, Administrare, Lichidare” – S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.074/2006 al Judecătoriei Tulcea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește