DECIZIE nr. 675 din 15 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMarinela Mincă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Dante Ştefan Stroe în Dosarul nr. 6.772/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 iulie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.772/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Dante Ştefan Stroe într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate instituie o sancţiune penală, în condiţiile în care eroarea contractuală sau neîndeplinirea unei obligaţii contractuale nu pot fi sancţionate decât prin aplicarea de sancţiuni civile, iar această instituire contravine libertăţii comerţului, precum şi prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc libertatea comerţului, ci, dimpotrivă, încurajează exercitarea drepturilor cu bună-credinţă, ceea ce trebuie să stea la baza manifestării lor, protejându-i, deopotrivă, pe toţi participanţii la încheierea şi derularea actelor comerciale. Totodată, consideră că alin. 4 al art. 215 ocroteşte desfăşurarea în condiţiile legii a operaţiunilor comerciale bazate pe plăţi făcute prin emiterea de cecuri, sancţionând numai acele fapte prin care valorile sociale apărate sunt încălcate, fără a limita îndeplinirea obligaţiilor contractuale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată, întrucât textul legal criticat incriminează infracţiunea de înşelăciune, care nu trebuie confundată cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. Aşa cum rezultă din chiar cuprinsul art. 215 alin. 3 din Codul penal, pentru existenţa laturii obiective fapta trebuie să fi fost săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat contractul în condiţiile stipulate, reglementare care este în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale.Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate nu sancţionează neîndeplinirea unei obligaţii contractuale, ci înşelăciunea practicată la încheierea sau executarea unui contract, fără ca aceasta să reprezinte o atingere adusă prevederilor constituţionale invocate, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin deciziile nr. 58/2003, nr. 215/2005 şi nr. 391/2005.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, care au următorul conţinut:"Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2."În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia consideră că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de protecţie.Totodată, apreciază că prevederile legale criticate contravin art. 1 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la interzicerea privării de libertate pentru datorii.Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, prin raportare la prevederile art. 11, 20, 45, art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie şi ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin Decizia nr. 391 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005, statuând că acestea sunt constituţionale.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii rămân valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Dante Ştefan Stroe în Dosarul nr. 6.772/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește