DECIZIE nr. 674 din 18 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Promptforest” – S.R.L. din Topliţa în Dosarul nr. 2.969/96/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 8.154D/2009.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 8.275D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ridicată de aceeaşi societate comercială în Dosarul nr. 97.2/326/2007 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, faţă de identitatea parţială de obiect a cauzelor, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, observând identitatea parţială de obiect a celor două cauze, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 8.275D/2009 la Dosarul nr. 8.154D/2009, care a fost primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că autorul excepţiei critică redactarea defectuoasă a textelor de lege criticate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa textele de lege supuse controlului de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 12 noiembrie 2009 şi 17 noiembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.969/96/2008 şi nr. 97.2/326/2007, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţiile au fost ridicate de Societatea Comercială „Promptforest” – S.R.L. din Topliţa în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de suspendare a unor acte administrative.În motivările excepţiilor de neconstituţionalitate având un conţinut identic, se susţine, în esenţă, că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu mai trebuie îndeplinită în cazul în care, după casare, acţiunea se recalifică dintr-una comercială într-una de contencios administrativ. Aceasta, deoarece într-o asemenea situaţie nu se mai poate face dovada îndeplinirii unei proceduri prealabile, care nu a fost realizată tocmai în considerarea calificării iniţiale a acţiunii ca aparţinând unei alte ramuri a dreptului decât cea a dreptului administrativ. Arată că se impune ca dispoziţiile de lege criticate „să fie corespunzător interpretate, astfel încât arbitrariul să fie înlăturat” şi să permită accesul liber la justiţie al părţilor.Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele criticate au următorul cuprins:– Art. 2 alin. (1) lit. d): "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (…)d) act administrativ-jurisdicţional – actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială."; … – Art. 7: "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta. … (3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). … (4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g). … (5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă. … (6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă: … a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui; … b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părţi, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului; … c) de la data încălcării obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului; … d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariţiei oricărei alte cauze care atrage stingerea obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului; … e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului." … În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiţie, art. 52 alin. (1) şi (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 126 alin. (3) care consacră atribuţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că susţinerile autorului se axează pe nemulţumiri legate de modalitatea de interpretare şi aplicare a textelor de lege criticate. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în contextul în care autorul acesteia încearcă să demonstreze instanţei în faţa căreia a invocat-o că acţiunea sa este admisibilă, întrucât a parcurs procedura prealabilă "atât în condiţiile art. 720^1 din Codul de procedură civilă, cât şi raportat la dispoziţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004„. Astfel, critică faptul că acţiunea devine inadmisibilă ca urmare a neefectuării unui act de procedură care nu era necesar în precedentul demers judiciar, adică până la recalificarea acţiunii, din litigiu comercial într-unul de contencios administrativ.Totodată, Curtea constată că autorul excepţiei deduce pretinsa încălcare a prevederilor art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţie din faptul că, urmare a interpretărilor diferite pe care mai multe instanţe de judecată o dau textelor de lege criticate, nu i se poate recunoaşte şi repara paguba suferită. De asemenea, critica prin raportare la prevederile art. 126 din Constituţie o argumentează tot pe considerente rezultate din aplicarea concretă a legii, şi anume pe omisiunea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a dispune, în mod direct, în cuprinsul deciziei de casare pronunţate, cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor legale privitoare la recursul graţios. În plus, în opinia autorului excepţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi trebuit să precizeze că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu mai este necesară, atât timp cât instanţa de fond, sesizată a doua oară cu judecarea pricinii, a recalificat acţiunea iniţială, conferindu-i alt regim juridic.Or, toate aceste susţineri nu pot constitui critici de neconstituţionalitate, ci critici concrete, pe care Curtea Constituţională nu este competentă să le analizeze, atribuţiile sale fiind strict limitate la controlul conformităţii dispoziţiilor legilor şi ordonanţelor cu textele şi principiile Constituţiei, nicidecum la interpretarea şi aplicarea legii – activitate specifică instanţelor de judecată.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d), Curtea observă că autorul excepţiei nu formulează nicio critică, ceea ce echivalează cu o lipsă a motivării, nepermisă din perspectiva art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Promptforest” – S.R.L. din Topliţa în dosarele nr. 2.969/96/2008 şi nr. 97.2/326/2007 ale Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 mai 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește