DECIZIE nr. 674 din 15 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euroconsult” – S.R.L. Arad, filiala Cluj, în Dosarul nr. 11.812/2005 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3 noiembrie 2005 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea la 15 noiembrie 2005 şi apoi la data de 29 noiembrie 2005. La această ultimă dată, Curtea a constatat că, ulterior dezbaterilor din şedinţa publică de judecată din data de 3 noiembrie 2005, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 325/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 17 noiembrie 2005, şi, în consecinţă, pentru a pune în discuţia părţilor această chestiune, în temeiul art. 151 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, a repus pe rol cauza pentru data de 15 decembrie 2005.La apelul nominal efectuat la termenul de judecată din 15 decembrie 2005 răspunde autorul excepţiei, prin avocat, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, susţinând totodată că şi legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 este neconstituţională, aceasta neputând înlătura viciile de neconstituţionalitate ale actului aprobat. De asemenea, se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă cerinţa termenului rezonabil al desfăşurării procedurilor judiciare.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu contravin textelor constituţionale ale art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (4).CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 iulie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 11.812/2005, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Euroconsult” – S.R.L. Arad, filiala Cluj, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea privind prelungirea măsurii de suspendare a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 cu privire la Societatea Comercială „Combinatul de Utilaj Greu” – S.A. Cluj-Napoca.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile articolului unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), ale art. 21 şi ale art. 115 alin. (4).Autorul excepţiei apreciază că termenul de suspendare a acţiunilor judiciare şi extrajudiciare, precum şi a oricăror proceduri de executare silită până la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntară expirase la data de 30 aprilie 2005, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005, deşi intrată în vigoare la data de 30 iunie 2005, a prelungit termenul iniţial până la data de 31 decembrie 2005, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie.Autorul excepţiei consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât necesitatea preîntâmpinării naşterii unor litigii datorate modalităţii desfăşurării procedurii de lichidare voluntară nu justifică urgenţa şi nici nu este o "situaţie extraordinară" a cărei reglementare nu poate fi amânată. Se apreciază că lipsa de urgenţă reiese şi din nota de fundamentare a ordonanţei, în care se menţionează faptul că se consideră "oportună prelungirea termenului" prevăzut în art. 48, or, oportunitatea, în optica autorului excepţiei, justifică adoptarea unei legi de către Parlament, nicidecum a unei ordonanţe de urgenţă.Totodată, autorul excepţiei apreciază că măsura prevăzută de textul legal criticat conduce la o veritabilă blocare a acţiunilor judiciare, extrajudiciare şi a executărilor silite.Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se apreciază, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu retroactivează, iar aplicarea imediată a legii noi trebuie considerată ca principiu de bază, potrivit regulii tempus regit actum. Totodată, instanţa apreciază că nici prevederile constituţionale ale art. 21 şi ale art. 115 alin. (4) nu sunt încălcate, întrucât dispoziţiile criticate vizează o procedură specifică finalizării privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile şi concluziile scrise ale părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile articolului unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iunie 2005. În realitate, Curtea reţine că, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, pe planul constituţionalităţii extrinseci este criticată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005, iar pe planul constituţionalităţii intrinseci sunt criticate prevederile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004, astfel cum au fost modificate prin prevederile articolului unic pct. 16 din Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă menţionate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004, şi prin cele ale articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005, aprobată prin Legea nr. 325/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 17 noiembrie 2005.Dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005, aveau următorul cuprins:"(1) În scopul îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, se suspendă judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi orice procedură de executare silită, îndreptate împotriva următoarelor societăţi comerciale:– Societatea Comercială «CUG» – S.A. Cluj-Napoca;– Societatea Comercială «Turnu» – S.A. Turnu Măgurele;– Societatea Comercială «Brafor» – S.A. Braşov;– Societatea Comercială «Ampelum» – S.A. Zlatna;– Societatea Comercială «Autotransport» – S.A. Braşov;– Societatea Comercială «IAIFO» – S.A. Zalău;– Societatea Comercială «Energoreparaţii» – S.A. – Bucureşti;– Societatea Comercială «Rocar» – S.A. Bucureşti;– Societatea Comercială «CMB» – S.A. Bocşa;– Societatea Comercială «Foraje Sonde» – S.A. Târgu Cărbuneşti;– Societatea Comercială «SINCAR» – S.A. Brăila.(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) durează până la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntară prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005.” … Ulterior aprobării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 prin Legea nr. 325/2005, textul art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 a primit o nouă redactare:"(1) În scopul îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, pentru un termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi orice procedură de executare silită, îndreptate împotriva următoarelor societăţi comerciale:– Societatea Comercială «CUG" – S.A. Cluj-Napoca;– Societatea Comercială «Turnu» – S.A. Turnu Măgurele;– Societatea Comercială «Brafor» – S.A. Braşov;– Societatea Comercială «Ampelum» – S.A. Zlatna;– Societatea Comercială «Autotransport» – S.A. Braşov;– Societatea Comercială «IAIFO» – S.A. Zalău;– Societatea Comercială «Energoreparaţii» – S.A. Bucureşti;– Societatea Comercială «Rocar» – S.A. Bucureşti;– Societatea Comercială «CMB» – S.A. Bocşa;– Societatea Comercială «Foraje Sonde» – S.A. Târgu Cărbuneşti;– Societatea Comercială «SINCAR» – S.A. Brăila.(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) durează până la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntară prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005.” … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2), privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, şi ale art. 115 alin. (4), privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorul excepţiei apreciază că măsura suspendării judecării tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi a oricăror proceduri de executare silită îndreptate împotriva unei societăţi comerciale este de natură a încălca îndeosebi accesul liber la justiţie, limitându-l în mod nejustificat. Totodată, se apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 retroactivează şi nu a fost adoptată cu respectarea cerinţelor impuse de textul art. 115 alin. (4) din Constituţie.Referitor la critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că adoptarea ordonanţei de urgenţă este justificată de situaţia extraordinară creată prin aceea că, aşa cum arată Guvernul în Nota de fundamentare a ordonanţei, procedura lichidării voluntare prevăzută de Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării nu s-a finalizat, în unele cazuri procedura fiind întreruptă de litigiile izvorâte din declanşarea lichidării voluntare, iar în alte cazuri datorită faptului că procesul de valorificare a activelor a întâmpinat dificultăţi, fiind condiţionat de factori economico-sociali independenţi de voinţa lichidatorului desemnat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.În consecinţă, neadoptarea, în regim de urgenţă, a măsurilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 ar fi avut consecinţe negative deosebite, arătate de Guvern în motivarea cuprinsă în nota de fundamentare şi în preambulul ordonanţei, precum naşterea unui număr impresionant de litigii având ca obiect: contestarea valabilităţii actelor juridice încheiate în lichidare voluntară, anularea actelor juridice de vânzare active încheiate şi cu preţul încasat şi distribuit creditorilor, contestarea tabelului creanţelor, a ordinii de preferinţă în lichidare voluntară, litigii a căror soluţionare irevocabilă se poate derula pe o perioadă îndelungată de timp, ceea ce duce la tergiversarea reluării procedurilor judiciare şi extrajudiciare de realizare a creanţelor creditorilor faţă de societăţile comerciale menţionate în actul normativ criticat, iar obiectivele acestei reglementări nu mai pot fi îndeplinite.Astfel, Curtea, prin prisma celor expuse mai sus, constată că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 a fost justificată de existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, fiind de natură, în caz contrar, să creeze consecinţe negative deosebite.Totodată, Curtea reţine că urgenţa adoptării acestei reglementări a fost motivată în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005, astfel încât adoptarea ordonanţei de urgenţă în cauză corespunde cerinţelor imperative impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei în sensul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 retroactivează, Curtea constată că, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, „legea dispune numai pentru viitor”, astfel încât este indubitabil că ordonanţa de urgenţă criticată modifică doar pentru viitor textul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 şi nu cuprinde, în sine, nici o dispoziţie care ar putea sugera existenţa unei stări de retroactivitate prin aplicarea ei începând cu o dată anterioară intrării în vigoare. Curtea reţine că, în speţă, nu este vorba despre o prelungire a suspendării iniţiale operate prin art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 442/2005, având în vedere că această dispoziţie legală este una cu aplicare limitată în timp, care şi-a încetat efectele cel târziu la data de 30 aprilie 2005, ci este o nouă suspendare operată de textul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005, având efecte numai pentru viitor.De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale, întrucât contraveneau principiului neretroactivităţii legii, numai dispoziţii din legi sau ordonanţe care, în mod expres, prevedeau aplicarea acestora începând cu date anterioare intrării în vigoare a actelor normative respective. În acest sens sunt deciziile Curţii Constituţionale nr. 7 din 15 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 2 aprilie 2002, nr. 568 din 2 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005.Curtea reţine că s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005, în raport cu textul art. 21 din Constituţie, şi a constatat că aceste prevederi sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 367 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, Curtea a reţinut, în esenţă, că nu orice intervenţie a puterii legiuitoare cu privire la desfăşurarea unor procese aflate în curs de soluţionare încalcă de principiu prevederile constituţionale, iar, în speţă, accesul liber la justiţie nu este suprimat, ci numai suspendat cel mult până la data de 31 decembrie 2005.De asemenea, cu acelaşi prilej Curtea a constatat că măsura suspendării judecării tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi a oricăror proceduri de executare silită îndreptate împotriva unei societăţi comerciale nu încalcă nici art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, având în vedere că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Saggio împotriva Italiei (2001), a reţinut că interdicţia de a intenta acţiuni în executare împotriva unei societăţi aflate sub regim de "administrare extraordinară" vizează asigurarea unei bune gestionări a societăţii respective şi o protecţie identică pentru toţi creditorii şi nu este de natură a încălca art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euroconsult” – S.R.L. Arad, filiala Cluj, în Dosarul nr. 11.812/2005 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke KarolyOPINIE SEPARATĂContrar soluţiei adoptate cu votul majorităţii membrilor Curţii Constituţionale, apreciem că dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, cu modificările ulterioare, sunt neconstituţionale, întrucât încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, ce stă la baza organizării statului, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi dreptul fundamental de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 din aceeaşi Lege fundamentală.Prin textul de lege supus controlului de constituţionalitate "în scopul îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României" se dispune suspendarea judecării "tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare" şi a oricărei proceduri de executare silită, îndreptate împotriva unui număr de 11 societăţi comerciale, până la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare a acestora.Considerăm că nici un guvern nu-şi poate asuma, faţă de nimeni, asemenea angajamente a căror îndeplinire să presupună imixtiunea în atribuţiile constituţionale ale autorităţii judecătoreşti.Judecarea oricărei cereri introduse în justiţie şi orice procedură de executare silită continuă până la finalizare. Suspendarea acestora poate fi dispusă numai de instanţa de judecată competentă, cu respectarea normelor de procedură prevăzute de lege. Codul de procedură civilă reglementează şi instituţia suspendării de drept a judecării pricinilor, prevăzând în art. 243 cazurile şi situaţiile în care aceasta operează. Suspendarea este obligatorie când sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, dar întrunirea condiţiilor se verifică şi se stabileşte de instanţa judecătorească, singura competentă să dispună suspendarea.Legiuitorul este unica autoritate competentă să stabilească şi alte cazuri în care operează suspendarea de drept a judecării proceselor ori a procedurilor de executare silită. Aceasta o poate face însă prin reguli de procedură general aplicabile oricăror procese sau proceduri şi oricăror persoane implicate în acestea, aflate în ipoteza normei juridice.Textul de lege examinat prevede suspendarea judecării litigiilor şi a procedurilor de executare silită în care sunt implicate societăţile comerciale nominalizate. Astfel, acest text nu constituie o normă de procedură abstractă şi general aplicabilă, ci o dispoziţie individuală în interesul unui număr restrâns de persoane juridice, deci, o ingerinţă expresă în atribuţiile organelor autorităţii judecătoreşti.Dreptul fundamental de acces liber la justiţie nu semnifică numai posibilitatea oricărei persoane de a introduce o cerere la o instanţă judecătorească pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci şi garanţia dreptului său de a stărui în judecarea cererii până la soluţionarea ei, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, iar, în continuare, în executarea, chiar şi silită la nevoie, a hotărârii obţinute. Textul de lege supus controlului restrânge, fără nici o justificare constituţională, exerciţiul acestui drept fundamental.Judecător, Judecător,KOZSOKAR GABOR NICOLAE COCHINESCU___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește