DECIZIE nr. 673 din 15 decembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Argeş în Dosarul nr. 3.416/Caf/2005 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă – Complet specializat contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 649D/2005. La apelul nominal în acest dosar sunt prezenţi autorul excepţiei, prin consilier juridic Carmen Săcăşan, precum şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prin consilier juridic Ştefania Stan. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate.Părţile prezente nu se opun conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 649D/2005 la Dosarul nr. 618D/2005, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că textul legal criticat contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, deoarece, potrivit reglementării cuprinse în acest text, adresarea plângerii prealabile autorităţii publice care a emis actul reprezintă singura condiţie necesară şi suficientă de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ, până la soluţionarea pe fond a litigiului. Astfel, în această perioadă autoritatea publică care a emis actul nu poate pune în executare actul emis şi nici nu se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime.Reprezentantul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului solicită, de asemenea, admiterea excepţiei, pentru aceleaşi motive care au fost invocate de autorul excepţiei. În susţinere depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca nefondată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.196/COM/2005, şi prin Încheierea din 4 iulie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.416/Caf/2005, Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi Tribunalul Argeş – Secţia civilă – Complet specializat contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Excepţiile au fost ridicate de Consiliul Judeţean Argeş şi Autoritatea Rutieră Română – ARR.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorii acestora susţin că textul legal atacat încalcă dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, în sensul că prin aplicarea acestor dispoziţii s-ar crea prejudicii majore interesului judeţean, respectiv activităţii de transport judeţean, afectând totodată şi activitatea de transport local, cu consecinţe nefaste la nivel judeţean. Se mai susţine că autoritatea publică emitentă a unui act administrativ suspendat nu are posibilitatea de a acţiona în justiţie pentru a-şi susţine actul administrativ emis şi de a înlătura efectele suspendării. În opinia autorilor excepţiei, după obţinerea suspendării unui act administrativ persoana care se pretinde a fi vătămată într-un drept al său poate să nu mai formuleze o cerere pe fondul cauzei, interesul acesteia fiind satisfăcut, iar actul administrativ rămânând suspendat pe termen nelimitat.Instanţele de judecată consideră excepţiile neîntemeiate, întrucât suspendarea executării actului administrativ reprezintă o procedură necontencioasă, în care nu se discută fondul cauzei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată.Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Excepţia are ca obiect prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, prevederi ce au următoarea redactare: „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.”Textul constituţional invocat este cel al art. 21 privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:Prevederile legale criticate dau posibilitatea persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ de a solicita şi de a obţine suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond. Chiar dacă soluţionarea cererii de suspendare a executării actului administrativ se poate realiza pe cale separată, aceasta se justifică prin urgenţa şi caracterul provizoriu al măsurii de suspendare a executării actului contestat, cerinţe pe care le apreciază instanţa. Această măsură nu are nici o influenţă asupra soluţionării fondului cauzei. De altfel, Codul de procedură civilă prevede şi în alte materii posibilitatea încuviinţării de către instanţă a unor măsuri vremelnice, în cazuri urgente, cum ar fi, de exemplu, art. 581 referitor la ordonanţa preşedinţială.Aşadar, soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare a executării actului administrativ nu este de natură să încalce accesul liber la justiţie, prevederea legală criticată fiind în acord cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie, referitoare la folosirea căilor de atac, deoarece părţile le pot exercita în condiţiile legii, stabilirea lor fiind de competenţa legiuitorului şi nu de nivelul Constituţiei.Astfel, potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, încheierea sau, după caz, sentinţa prin care se pronunţă suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. De asemenea, dispoziţiile generale ale Codului de procedură civilă, şi anume art. 299, prevăd că „Hotărârile date fără drept de apel […] sunt supuse recursului”, dispoziţii la care fac trimitere, de altfel, prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată de prezenta lege. Compatibilitatea aplicării unor norme ale Codului de procedură civilă se stabileşte de instanţă, cu prilejul soluţionării excepţiilor.”Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Argeş în Dosarul nr. 3.416/Caf/2005 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă – Complet specializat contencios administrativ şi fiscal şi de Autoritatea Rutieră Română – ARR în Dosarul nr. 2.196/COM/2005 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește