DECIZIE nr. 672 din 12 iunie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală şi art. 141 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală şi art. 141 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Isfan Antonio Allsaid în Dosarul nr. 6.747.3/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.747.3/30/2007, Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 140^3 alin. 1 teza finală şi art. 141 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Isfan Antonio Allsaid în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 22 referitoare la Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 23 referitoare la Libertatea individuală, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare şi ale art. 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece ar trebui să existe o cale de atac împotriva soluţiilor legale criticate, nefiind relevant ce instanţă soluţionează prima dată o astfel de cerere.Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin art. 16 din Legea fundamentală, astfel încât la situaţii obiectiv diferite în care se află diferiţi cetăţeni se impune aplicarea unui tratament juridic diferenţiat.Faptul că încheierea prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac se explică, pe de o parte, din necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului, iar pe de altă parte, prin aceea că ea poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.Mai mult, partea interesată are libertatea de a-şi angaja un apărător şi de a-şi apăra drepturile şi interesele legitime prin mijloacele prevăzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale necesare exercitării dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 teza finală referitoare la Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de judecător în cursul urmăririi penale privind măsurile preventive şi art. 141 alin. 1 teza finală referitoare la Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 140^3 alin. 1 teza finală: "[…] Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.";– Art. 141 alin. 1 teza finală: "[…] Încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional din perspectiva unor critici similare. Astfel, din Decizia nr. 156 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin.1 teza a doua şi art. 141 alin.1 teza a doua din Codul de procedură penală.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală şi art. 141 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Isfan Antonio Allsaid în Dosarul nr. 6.747.3/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește