DECIZIE nr. 671 din 31 mai 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Irina Otilia Anastase în Dosarul nr. 11.238/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.638D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul excepţiei vizează modificarea normelor criticate. Or, critica cu un atare obiect excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.238/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Irina Otilia Anastase într-o cauză având ca obiect partajarea unor bunuri comune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile legale criticate contravin dreptului de proprietate al coproprietarului unui imobil şi încalcă dreptul la viaţă privată al persoanei puse în situaţia de a-şi pierde proprietatea în favoarea creditorilor personali ai soţului. Autorul excepţiei consideră necesară modificarea textului de lege criticat, în sensul excluderii de la urmărirea silită a bunului imobil care reprezintă domiciliul conjugal al soţilor.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, împărţeala pe care o instituie articolul incriminat reprezentând o măsură de protecţie a dreptului celuilalt coproprietar, care nu are calitatea de debitor faţă de creditorul urmăritor.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei, aşa cum rezultă din susţinerile autorului excepţiei şi din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă doar prevederile art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărţeala acestora."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 alin. (2) – Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (3) – Dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi cele ale Protocolului nr. 1 la Convenţie, referitoare la dreptul de proprietate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a pronunţat prin Decizia nr. 921 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, departe de a contraveni prevederilor art. 44 din Constituţie şi celor ale Protocolului nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ce au ca obiect garantarea dreptului de proprietate, reglementarea legală dedusă controlului le dă expresie, întrucât împărţeala pe care o instituie, ca o condiţie prealabilă imperativă a realizării creanţei faţă de debitorul coproprietar, constituie o măsură de protecţie a dreptului celuilalt coproprietar, care nu are calitatea de debitor faţă de creditorul urmăritor.Posibilitatea recunoscută creditorilor ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime, în virtutea principiului că patrimoniul debitorului constituie obiectul dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, nu constituie o măsură discriminatorie pozitivă în favoarea lor de natură a impieta asupra dreptului la un proces echitabil, aşa cum consideră autorul excepţiei, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. Prin urmare, referitor la susţinerea potrivit căreia art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă aduce atingere art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât incidenţa textului criticat este, aşa cum s-a arătat, subsecventă întrunirii anumitor condiţii, şi anume ieşirea din indiviziune, în cadrul unui proces în care toate părţile urmează să beneficieze de garanţiile prevăzute de lege, art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă neinstituind nicio derogare sub acest aspect.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Irina Otilia Anastase în Dosarul nr. 11.238/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește