DECIZIE nr. 67 din 27 februarie 2001

referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţii ridicate de Mariana Serbanescu şi Adrian Preda în dosarele nr. 1.907/2000 şi nr. 1.910/2000 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal răspunde Mariana Serbanescu. Lipsesc celelalte părţi, Adrian Preda şi Societatea de Servicii de Management Feroviar – S.A. (pentru S.N.C.F.R. "Călători" – S.A. din Bucureşti), faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 255C/2000 şi nr. 258C/2000 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. Partea prezenta şi reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 258C/2000 la Dosarul nr. 255C/2000.Autoarea excepţiei, Mariana Serbanescu, solicita admiterea excepţiei pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse în susţinerea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 25 mai 2000 şi 26 aprilie 2000, pronunţate în dosarele nr. 1.907/2000 şi nr. 1.910/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Mariana Serbanescu şi Adrian Preda în cadrul unor cauze civile ce au ca obiect litigii de muncă.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 modifica o lege organică, şi anume Legea nr. 92/1992, ceea ce contravine art. 107 alin. (3) şi art. 114 din Constituţie. De asemenea, se susţine ca art. IV şi IX din ordonanţa de urgenţă criticata contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), ale art. 20, 21 şi 24, deoarece suprima apelul în materia litigiilor de muncă, litigii care ar trebui soluţionate de complete de judecată speciale, care însă nu au fost încă înfiinţate. În final se apreciază ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000 pentru modificarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 ar trebui „sa prelungească” şi dispoziţiile art. IV ale acestei ordonanţe de urgenţă ca, de altfel, şi pe ale art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca "legea de organizare judecătorească este o lege organică şi, ca atare, se pare ca susţinerile intimatei, în sensul că Guvernul nu putea pe calea unei ordonanţe de urgenţă sa modifice Legea nr. 92/1992, deoarece ar contraveni prevederilor constituţionale invocate mai sus, sunt întemeiate”, astfel ca excepţiile trebuie admise.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază, în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, ca prin Decizia nr. 34/1998 Curtea Constituţională a statuat ca interdicţia reglementării prin ordonanţa a domeniilor rezervate legilor organice nu este aplicabilă ordonanţelor de urgenta ale Guvernului. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea celorlalte dispoziţii legale, Guvernul considera că nu sunt infrante prevederile constituţionale ale art. 20, 21 şi ale art. 24 alin. (1).Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ordonanţa publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 14 martie 2000, precum şi dispoziţiile art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999. Aceste din urma texte de lege au următorul cuprins:– Art. 71: "Instanţele judecătoreşti competente sa judece cereri referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege.";– Art. 79: "(1) Hotărârile instanţei de fond sunt definitive. (2) Hotărârile motivate ale instanţei de fond se redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare.";– Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond."Autorii excepţiilor considera ca aceste dispoziţii legale încalcă următoarele prevederi constituţionale:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 107 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.";– Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe. … (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. … (4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu. … (5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)." … Examinând excepţiile, Curtea constata că nu poate fi primită nici una dintre criticile de neconstituţionalitate formulate de autorii acestora.Astfel, în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), Curtea Constituţională constata ca textele de lege criticate nu conţin vreo dispoziţie de natura să le confere caracter retroactiv.Nu poate fi primită nici critica adusă Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 în baza argumentului ca potrivit art. 107 alin. (3) şi art. 114 din Constituţie o asemenea ordonanţa nu poate interveni într-un domeniu aparţinând unei legi organice. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, a reţinut ca „Dispoziţiile art. 114 din Constituţie nu prevăd interdicţia de a se emite ordonanţe de urgenţă în domeniul legilor organice, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unei măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituţionale a instituţiei”.În ceea ce priveşte motivul de neconstituţionalitate decurgând din "suprimarea apelului", Curtea Constituţională a statuat ca "accesul liber la justiţie nu înseamnă ca el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite". În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la apărare, Curtea nu o poate retine ca fiind relevanta, întrucât toate litigiile legate de modificarea sau desfacerea contractelor de muncă se judeca de către instanţele judecătoreşti, părţile având dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului, indiferent de gradele de jurisdicţie.Sub aspectul privind invocarea art. 20 din Constituţie, Curtea observa ca autorii excepţiei nu arata în ce mod dispoziţiile legale criticate contravin acestei norme constituţionale, astfel ca nici acest argument nu poate fi reţinut.Referitor la toate celelalte critici legate de modul de soluţionare a litigiilor de muncă, se constată că acestea nu ridica probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii.În sfârşit, în legătură cu faptul ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000 ar trebui, potrivit autorilor excepţiilor, „sa prelungească” dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 ca, de altfel, şi pe cele ale art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999, Curtea constata ca aceasta este o problemă de legiferare ce aparţine competentei exclusive a legiuitorului, iar nu una de contencios constituţional.Asa fiind, în cauzele de faţa excepţiile de neconstituţionalitate ridicate urmează să fie respinse.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi sub aspectul raportarii dispoziţiilor legale criticate la art. 114 alin. (4) din Constituţie şi cu unanimitate de voturi sub celelalte aspecte,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţii ridicate de Mariana Serbanescu şi Adrian Preda în dosarele nr. 1.907/2000 şi nr. 1.910/2000 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește