DECIZIE nr. 67 din 2 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi ale art. 3 lit. c) alin. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi a celor ale art. 3 lit. c) alin. 2 şi 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Mircea Nan în Dosarul nr. 5.261/2005 al Judecătoriei Sibiu.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.057 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Virginia Băncilă şi Maria Imbăruş în Dosarul nr. 5.262/2005 al Judecătoriei Sibiu.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor ridicate.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.057 D/2005 la Dosarul nr. 734 D/2005, care este primul înregistrat.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia. Astfel, limitele stabilite prin lege cu privire la dreptul de proprietate se justifică pentru asigurarea dreptului de administrare a imobilului, aşa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 455 din 20 septembrie 2005. Nu poate fi reţinută nici critica cu privire la încălcarea art. 1 pct. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece textele de lege criticate reglementează folosinţa bunurilor conform interesului general, adică cu respectarea art. 1 pct. 2 din protocolul menţionat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierile din 20 septembrie 2005 şi 7 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 5.261/2005 şi nr. 5.262/2005, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 şi a celor ale art. 3 lit. c) alin. 2 şi 4 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, excepţie ridicată de Mircea Nan, Virginia Băncilă şi Maria Imbăruş în cauze având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 restrâng dreptul de proprietate al persoanei fizice care locuieşte într-un imobil în care sunt mai mulţi proprietari, întrucât aceasta nu se poate separa de ceilalţi cu instalaţiile de apă şi canalizare pentru a achita doar ceea ce consumă. Se încalcă în acest fel şi dispoziţiile art. 49 (devenit art. 53 din Constituţia revizuită) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, este încălcat principiul egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece ar trebui ca toate persoanele să utilizeze serviciile publice de gospodărire comunală, iar nu doar „utilizatorii” în sensul art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002.Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3 lit. c) alin. 2 şi 4 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, autorii excepţiei susţin că obligarea proprietarului unui apartament de a rămâne la nesfârşit în indiviziune pentru instalaţiile şi părţile care sunt destinate folosirii comune încalcă principiul ocrotirii egale a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, consacrat de art. 41 alin. (2) [devenit art. 44 alin. (2) din Constituţia revizuită].Judecătoria Sibiu consideră că dispoziţiile legale criticate "nu contravin dispoziţiilor art. 44 şi 53 din Constituţie".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată, în esenţă, că art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 „defineşte doar noţiunea de utilizator, fără să cuprindă vreo dispoziţie care să îngrădească într-un fel sau altul dreptul de proprietate, în conţinutul său, sau exercitarea acestui drept.”Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, arătând că textele de lege criticate "nu sunt de natură a aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 se referă exclusiv la drepturile utilizatorilor de servicii publice de alimentare cu apă şi de canalizare, şi nu la exercitarea dreptului de proprietate”. În ceea ce priveşte prevederile art. 3 lit. c) alin. 2 şi 4 din anexa nr. 2 din Legea nr. 114/1996, în punctul de vedere prezentat se precizează că aceste texte, definind proprietatea comună, „dau expresie competenţei legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate privată, conform art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, precum şi cele ale art. 3 lit. c) alin. 2 şi 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare.Este de observat în legătură cu obiectul excepţiei că, deşi autorul acesteia indică în mod expres alin. 2 şi 4 ale art. 3 lit. c) din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, în realitate, din motivarea acesteia şi mai ales prin reproducerea textului pe care îl consideră neconstituţional, rezultă că se referă şi la alin. 1 al articolului respectiv.În consecinţă, Curtea urmează a se pronunţa asupra dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi ale art. 3 lit. c) alin. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002: „Utilizator al serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare poate fi orice persoană fizică sau juridică, proprietară sau cu împuternicire de proprietar al unui imobil având branşament propriu de apă potabilă sau racord propriu de canalizare şi care beneficiază pe bază de contract de serviciile operatorului.”;– Art. 3 lit. c) alin. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996: „Termenii utilizaţi în prezentul regulament au următorul înţeles:[…] c) Prin proprietate comună se înţelege toate părţile dintr-o clădire aflată în proprietate, care nu sunt apartamente şi care sunt destinate folosirii în comun de către toţi proprietarii din acea clădire.Proprietatea comună este indivizibilă şi este deţinută de proprietarii apartamentelor individuale, conform cotelor calculate. […]Proprietatea comună include instalaţii ale clădirii aflate în folosinţă comună cu care a fost înzestrată clădirea în timpul construcţiei sau cu care a fost dotată mai târziu de către proprietari, ca de exemplu: canale pluviale, paratrăsnete, antene, instalaţii de telefonie, instalaţii electrice, conducte de apă, sisteme de încălzire şi conducte de gaze care pot trece prin proprietatea comună până la punctele de distribuţie din apartamentele individuale."Critica de neconstituţionalitate constă în susţinerea că prevederile legale supuse controlului încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (2) teza întâi [devenit art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţia revizuită] privind protecţia egală a proprietăţii private, indiferent de titular, precum şi pe cele ale art. 49 (devenit art. 53 din Constituţia revizuită) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.De asemenea, autorul invocă în susţinerea excepţiei şi încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Coproprietatea forţată permite, datorită naturii bunului comun, exercitarea mai liberă de către fiecare coproprietar a drepturilor sale asupra bunului respectiv, dar, în acelaşi timp, impune şi obligaţii, printre care obligaţia de a suporta proporţional cu cota-parte a fiecăruia cheltuielile de întreţinere şi conservare a bunului comun.Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) alin. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996 în raport cu prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie nu poate fi reţinută, deoarece regimul de proprietate comună perpetuă şi forţată asupra instalaţiilor din clădirile cu mai multe apartamente, instalaţii aflate în folosinţă comună, se încadrează în dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora prin lege se stabilesc conţinutul şi limitele dreptului de proprietate.În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 455 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 octombrie 2005, statuând că „limitele aduse prin lege dreptului de proprietate, în speţă asupra părţilor destinate folosirii în comun de către toţi proprietarii dintr-o clădire cu mai multe locuinţe, se justifică constituţional prin asigurarea posibilităţii efective de administrare, folosire, întreţinere şi exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuinţe din acel imobil”.Nu poate fi reţinută aşadar nici încălcarea art. 53 din Constituţie, de vreme ce limitele impuse dreptului de proprietate sunt stabilite prin textele de lege criticate, iar acestea se justifică prin necesitatea respectării drepturilor tuturor proprietarilor dintr-o clădire cu mai multe locuinţe.Curtea reţine că protecţia proprietăţii private, garantată prin art. 1 pct. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune dreptul statului de a reglementa folosinţa bunurilor, conform interesului general, potrivit art. 1 pct. 2 din acelaşi act internaţional. Aşa fiind, nu se poate reţine încălcarea prin textele de lege criticate a art. 1 pct. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, deoarece limitarea dreptului de proprietate se datorează necesităţii ca statul să reglementeze folosinţa bunurilor aflate în coproprietate forţată şi perpetuă, conform interesului general.Curtea constată că prevederile art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 definesc doar noţiunea de utilizator al serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, fără a cuprinde vreo dispoziţie care să încalce art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie privind protecţia egală a proprietăţii private, indiferent de titular, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, din Legea fundamentală, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea observă că atât art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002, cât şi art. 3 lit. c) alin. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996 nu aduc atingere art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.Curtea reţine că referirea autorului excepţiei la unele necorelări care ar exista între reglementarea criticată şi unele dispoziţii din Codul civil sau din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001 nu are relevanţă, întrucât coordonarea legislativă este de competenţa autorităţii legiuitoare, iar nu a instanţei de contencios constituţional.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi a celor ale art. 3 lit. c) alin. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Mircea Nan în Dosarul nr. 5.261/2005 al Judecătoriei Sibiu şi de Virginia Băncilă şi Maria Imbăruş în Dosarul nr. 5.262/2005 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 februarie 2006.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește