DECIZIE nr. 67*) din 14 aprilie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 131 din Legea 64/1995 privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare



Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 480 din 18 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 22 decembrie 1997.Nicolae Popa – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Printr-o adresa din 24 februarie 1997, semnată de judecătorul-sindic şi de grefier, Curtea Constituţională este informată ca, în cadrul continuării procedurii de faliment în dosarul nr. 1/F/1995, aflat pe rolul Tribunalului Timiş, judecătorul sindic a fost sesizat la data de 13 ianuarie 1997 de către debitoarea Societatea Comercială "Scorpion" – S.R.L. Timişoara cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 131 din Legea nr. 64/1995 şi, la cererea acesteia, a înaintat dosarul Curţii Constituţionale. Măsura sesizării Curţii rezultă şi dintr-o încheiere a judecătorului-sindic, data în Camera de consiliu la data de 18 februarie 1995.Prin excepţie se susţine ca dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 64/1995, potrivit cărora „procedurile falimentare deschise până la data punerii în aplicare a prezentei legi vor continua a fi administrate şi lichidate potrivit dispoziţiilor Codului comercial român”, sunt neconstituţionale, deoarece contravin flagrant prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacra principiul egalităţii în drepturi, creând o situaţie mai uşoară celui care este subiectul unei proceduri de faliment, deschisă după punerea în aplicare a Legii nr. 64/1995.Judecătorul-sindic, în adresa de sesizare a Curţii Constituţionale, îşi exprima punctul de vedere în sensul că dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere adresa judecătorului-sindic şi încheierea pronunţată de acesta în Camera de consiliu, în Dosarul nr. 1/F/1995 al Tribunalului Timiş, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională poate fi sesizată să se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţelor judecătoreşti. Plenul Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. II din 15 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, a stabilit, faţă de dispoziţiile constituţionale şi legale menţionate, ca sesizarea Curţii Constituţionale se poate face numai de către instanţele judecătoreşti, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 92/1992 şi prin Legea nr. 54/1993, în temeiul art. 125 alin. (1) din Constituţie. În acord cu aceasta soluţie, Curtea a decis că nu poate fi legal investită de instanţele Curţii de Conturi sau de comisia de cercetare care funcţiona potrivit Legii nr. 18/1968, în prezent abrogată, pe lângă instanţele judecătoreşti. În acest sens s-a statuat şi prin deciziile nr. 21 din 20 februarie 1995, nr. 31 din 22 martie 1995, nr. 50 din 22 mai 1995 şi nr. 53 din 23 mai 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 23 martie 1995, nr. 105 din 30 mai 1995, nr. 168 din 1 august 1995 şi nr. 172 din 3 august 1995.Se constata ca, în speta, sesizarea Curţii Constituţionale s-a făcut de către judecătorul-sindic şi deci urmează să se decidă dacă sunt respectate cerinţele art. 144 lit. c) din Constituţie şi cele ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, care se referă la instanţa judecătorească.Potrivit art. 702 din Codul comercial, în prezent abrogat, dar aplicat în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 1/F/1995 al Tribunalului Timiş, în temeiul art. 131 din Legea nr. 64/1995, deoarece sesizarea pentru declanşarea procedurii falimentului s-a făcut la data de 8 august 1994, declararea falimentului se pronunţa de tribunalul de comerţ în jurisdicţia căruia debitorul are principalul stabiliment comercial, acesta fiind investit cu întreaga procedura a falimentului. În sistemul Codului comercial, judecătorul-sindic era desemnat de către tribunal prin sentinta de declarare a falimentului (art. 708) şi avea ca principala atribuţie administrarea falimentului (art. 730 şi următoarele).În sistemul Legii nr. 64/1995, art. 4 enumera organele care aplica procedura reorganizării şi lichidării judiciare, şi anume: instanţa judecătorească, judecătorul-sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor, iar în art. 5, aflat sub titlul „Instanţa judecătorească”, se precizează ca toate procedurile prevăzute de lege sunt de competenţa exclusiva a tribunalului în jurisdicţia căruia se afla sediul comercial principal al debitorului. Deşi judecătorul-sindic îndeplineşte şi unele atribuţii jurisdicţionale, prevăzute, în principal, de art. 10 din lege, este evident ca el nu se identifica cu instanţa judecătorească, la fel ca în sistemul Codului comercial, situaţie în care excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi ridicată în faţa acestuia.Pe de altă parte, este de reţinut ca, potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale se face de către instanţa judecătorească în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate printr-o încheiere care trebuie să cuprindă punctele de vedere ale părţilor şi opinia instanţei. În speta, Încheierea din 13 februarie 1997 cuprinde doar solicitarea adresată părţilor de a-şi expune punctul de vedere asupra cererii de suspendare, formulată de debitoare, obiectul judecătorului-sindic de a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei şi intenţia de a sesiza Curtea Constituţională. Totodată, se constată că adresa prin care a fost sesizată Curtea Constituţională poarta o altă dată decât aceea a încheierii – 24 februarie 1997 – şi nu cuprinde punctele de vedere ale părţilor.Rezultă deci, pe de o parte, ca sesizarea Curţii nu s-a făcut de către Tribunalul Timiş, competent sa desfăşoare procedura de faliment, ci de către judecătorul-sindic desemnat de către instanţa judecătorească, iar, pe de altă parte, sesizarea nu s-a făcut prin încheiere, în condiţiile legii.Asa fiind, faţă de dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, în concordanta şi cu practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale, se retine ca excepţia de neconstituţionalitate este vadit nefondata şi urmează a fi respinsă, Curtea nefiind legal investită.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 131 din Legea nr. 64/1995, invocată de Societatea Comercială „Scorpion: – S.R.L. Timişoara în Dosarul nr. 1/F/1995 sl Tribunalului Timiş, Curtea nefiind legal sesizată.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 14 aprilie 1997.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Nicolae PopaMagistrat-asistent,Constantin Burada––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește